Arhive lunare: Martie 2013

Muzica de simbata

Comentarii închise la Muzica de simbata

Din categoria Uncategorized

Zombificarea ca alternativa la innoire.

PDL a reuşit ceea ce numai PNT-CD a reuşit să devină. Un partid care suferă de Sindromul Persoanei Parţial Decedate. Nici mort nu e, încă mai mişca, uite-l pe Blaga cum iese la atacul molcom care deja produce fiori în majoritatea parlamentară, dar nici viu nu e, pentru că deşi combate, combate prost.

Bine, nici alternativa Udrea nu era mai brează, dar moartea asta lentă şi dureroasă măcar mirosea a Yves Saint Laurent şi era primul zombie îmbrăcat în haine Prada cu pantofi Carlos By Carlos Santana.

Dacă mai e cineva cu mintea limpede pe acolo prin PDL ar trebui să se întrebe de ce Monica Macovei cu a sa platformă renovatoare nu a primit decît 200 de voturi. (tot e mai bine decît nimic dar totuşi…).

Ca şi PNT-CD, PDL s-a împărţit în aripi, elitre, curente de opinie păreri şi idei, ceea ce, pînă la urmă e bine pentru un partid unde există mai multe voci, e loc de înaintare sau de reformă. Teoretic. Practica, însă ne arată că orice reformă în PDL nu va fi făcută, sau dacă va fi făcută va fi făcut după principiul “Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Şi atunci ce îi mai rămîne de făcut PDL-ului şi lui Blaga? Răspunsul stă aici:

 

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Patru experiente nereusite ale dreptei romanesti.

La ora actuală “dreapta românească” este reprezentată doar de către un partid care este într-o alianţă cu stînga din motive basesciene. PNL nu face decît să arate cam ce înseamnă această dreaptă în viziunea actorului politic numit Crin Antonescu.

Restul de reprezentanţi ai dreptei sînt răspîndiţi în grupuscule care mai de care mai eterogene.

Să le enumăr:

Păi în primul rînd este PDL-ul care s-a auto distrus. Autodistrugere, aşa cum spunea un stimat domni ieri seară la o bere, a început în 2008, atunci cînd, perdantul de serviciu al PDL, Vasile Blaga a pierdut alegerile la primăria generală a capitalei. Soluţie, altfel discutabilă a conducerii PDL din acel moment – adică a lui, să zicem, Emil Boc. Nu discut aici cauzele pentru care Blaga a pierdut pentru că, nu-i aşa, le cunoaştem cu toţii.

Mai apoi, PDL, după alegerile cîştigate cu alianţa DA în 2004 a devenit un partid de tip catch-all şi a preluat toţi transfugii de la PSD, PNL, PC, PRM şi alte partide. Pe principiul devenit cutumă în România. Trădarea s-a văzut mai tîrziu. O dată cînd liberalii au rupt alianţa cu PDL şi au avut un guvern minoritar susţinut, mai mult sau mai puţin de către PSD şi altă dată la căderea guvernului Ungureanu cînd istoria, de la Mircea cel Bătrîn încoace, ne mai arăta o dată că boierii nemulţumiţi fug în munţi sau la Stambul, aducînd cu ei un alt domn pe care să îl poată controla.

Şi acum ajungem la a doua experienţă nereuşită a dreptei – Mihai Răzvan Ungureanu – şi aici nu vorbească de omul MRU ci de omul politic MRU.

MRU este o creaţie nereuşită, pentru că omuleţul ăsta nu a trecut niciodată, pînă la înălţarea sa în postul de PM printr-o cursă electorală, el a fost veşnic numit. Şi veşnic numit fiind, nu poţi şti cum să performezi într-o confruntare în care baza este electorul român, care e atipic şi revanşard şi nu votează pentru program sau doctrină ci pentru că x, y sau z îi sînt antipatici sau l-au taxat la venituri. (aici avem o altă discuţie destul de stufoasă vis a vis de politicile de comunicare ale guvernanţilor de dreapta şi cum nu au reuşit ei să facă înţelese măsurile luate. Altă dată asta).

După pierderea guvernării, ce a făcut MRU? S-a lipit de un “vehicul electoral” numit Forţa Civică. Acum să îmi fie cu iertare, dar după ce că nu eşti călit în lupte politice, nici măcar nu eşti în stare să coalizezi în jurul tău o mînă de oameni de dreapta care pot spune ceva şi te lipeşti de o structură mică, insignifiantă care are în componenţa ei, strînsură de pe la alte partide, inclusiv PSD. Acum sincer, ce să înţeleagă votantul de dreapta în momentul în care la prezidiul partidului se afişează un fost ministru PSD al sănătăţii şi dealer Ferrari în România (cu această ocazie şi-a descoperita valenţele de dreapta?) şi o blogger-iţă culinară. Dă-mi voie să rîd în hohote.

A treia ratare e Mihai Neamţu. Altfel un teolog bun, istoric parcă la fel de bun, bun vorbitor, dar cam verde. Iar verdele ăsta măcar de ar fi fost codrenist, dar nu, el este simist. Passons. Am văzut momentul oficial al înfiinţării Noii Republici, eram în sală şi am asistat la discursuri. Foarte bine şi frumos pînă cînd a început Neamţu să grăiască şi am descoperit că mă aflu nu în 2011 ci în 1939 toamna spre 40. Mai apoi au început să crească, aşa, green field şi aveau oarece succes, numai că tot MN a dorit să fie şef de partid şi că orice şef de partid a trebuit să alieneze esenţa mişcării, să îndepărteze pe cei care o construiseră şi să îşi impună punctul de vedere. Prea devreme s-a transformat NR din fundaţie în partid şi tot prea repede s-a stins flacăra luptei.

Îmi aduc aminte, zîmbind acum, cum la primul miting al PDL la a doua suspendare, Neamţu stătea lîngă Traian Ungureanu cu două funii de usturoi în mînă, Blaga era transpirat şi îl invită pe Neamţu să vorbească care îşi începe discursul agitînd acele funii vorbind despre bampirul politic numit USL (bon la momentul ăla oricărui om normal la cap tot asta îi trecea prin cap, usl = cîh cu moţ).

Toate astea s-au întîmplat pînă la alegerile locale cînd dreapta românească a fost spulberată artistic de către stînga”dreapta” unită.

Şi a venit decesul PDL, mă rog nu deces cît zombificarea partidului care a început săptămîna trecută prin alegerea lui Blaga ca şef de partid care începe să semene din ce în ce mai mult cu o grupă de pioneri, ca număr de membrii. Şi de fapt PDL nu este zombi ficat ci suferă de Sindromul Persoanei Parţial Decedate.

Bomboana pe colivă este numărul patru şi anume mişcarea/fundaţia domnului Cristian Diaconescu. Acum ce pot spune despre dînsul? European este, discurs ok pentru UE şi cancelariile occidentale are dar (vorba neamţului Eine Leiche im Keller haben.) nu cred că poţi crea o mişcare de dreapta cu un om care a militat petru stînga (e adevărat varianta perdantă a ei şi anume UNPR). Tot ce spune dînsul acolo e frumos dar irealizabil. Şi am să şi zic de ce: nu poţi să ieşi în public cu o declaraţie prin care anunţi că mişcarea/fundaţie/viitorul partid nu se adresează politicienilor. A fi consilier, chiar dacă eşti consilier.
Prezidenţial tot om politic te numeşti. Prin declaraţia aia te auto-excluzi şi deci întreb, care e şpilu coane?

În loc de concluzie:

Dreapta românească, la ora actuală e minunată, are ţeluri mari dar lipseşte cu desăvîrşire. Rămînînd acolo loc liber pentru PNL, care, din păcate nu ştie să exploateze golul lăsat prin zombificarea PDL-ului pentru că la cîrma lui se află, vremelnic, un cetăţean fără viziune.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized