Arhive lunare: Iunie 2013

Muzica de simbata asta

Tuxedomoon – In a Manner of Speaking

Joy Division – Love Will Tear Us Apart

Test Department – Terra Firma – Natura Victus

Anunțuri

Comentarii închise la Muzica de simbata asta

Din categoria Muzica de simbata, Timp Liber

Eroi au fost, eroi sint inca !

În politica româneasca nu există perdanţi, zice lumea. Dar, aşa cum bine ştim, gura lumii e slobodă.

Perdanţi exista și sînt perdanţi tocmai pentru că fie se grăbesc să se bucure de victoria înaintea rezultatelor finale, fie că participă la alegeri într-un loc în care nu ar fi trebuit să participe sau, și mai rău, se prefigurează a fi viitori perdanţi, dar ei încă nu îşi dau seama de această problemă.

Există un Mircea “nu am dansat decit o noapte” Geoană, care este perdant tocmai pentru că a crezut că, dacă este susţinut de un alai de pripăşiţi prin jurul lui care pot să fraudeze voturile, va și cîştiga alegerile.

Nu le-a cîştigat, pentru ca s-a dus să se relaxeze la spa-ul lui Vîntu. Acum nici băieţii, pe vremea aia, de la Caţavencu, ulterior deveniţi Cațavenci, nu au stat degeaba și au pus și ei umărul la dărîmarea viitorului fost preşedintele. Nu că lor le-ar fi folosit la ceva, căci pînă la urmă tot prin batistă au primit-o, rămînînd de căruţă, mai mult sau mai puțin. Bine că s-au repliat acum și mizează pe următorul fost/viitor/fost preşedinte al republicii.

Exista Vasile “Bulldog” Blaga, o gluma de om politic, care voia să dea impresia de omu’ rău al politicii româneşti. Pe vremuri i se spunea Bulldogul, dar a sfîrșit prin a se dovedi un Caniche. A candidat la Primăria Capitalei. De ce? Nimeni nu a înţeles niciodată. A pierdut Primăria Capitalei în fata cui? A lui gură bogată Oprescu, votat cu două mîini de pensionare, inclusiv de mama, numai pentru că vorbea mult. A dovedit ca făcea pentru urbe invers proporţional cu cantitatea de gargară pe acre o debita. Și încă o debitează.

Acelaşi Vasile Blaga devine preşedinte de partid și candidează la un loc de deputat și pierde, dar sorții îi sînt favorabili și de data asta și intră în Parlament la a n’șpea redistribuire. Soluţia pentru un perdant? Realegerea lui în fruntea partidului, în dauna unei Elene Udrea (nomine odiosa) sau a unei Monica Macovei care chiar avea ceva de spus și ar fi putut reforma ceva în partidul ăla. Și iată-l pe perdantul nostru cum se bucură ca un copil de vizita la partidul frăţesc din RPC și dă din el nişte propoziţii de ţi-e frică să le citeşti, că ți se umple ochiul de roşu, sau cum se bucură că a pierdut la CCR, cînd a contestat pragul de 30 %. Atît despre el.

Si acum îi vine rîndul micului Führer, Crin George Laurenţiu Antonescu, care a fost pe locul trei la ultimele alegeri prezidenţiale și l-a sprijinit pe Mircea Geoană în turul doi. Și a pierdut. Apoi a reuşit să creeze o alianţă ca un anus contra naturii între un partid liberal și un partid socialist. Și a ieşit un partid socialist ceva mai mare, cu nuanţe de galben și săgeţi albastre înfipte în inima tuturor oamenilor politici din Comisia europeană și mai ales în fundul doamnei “Der Die Das”.

A dansat numai o vară și prestanța lui a fost nu numai jalnică, as “ză mazăr and ză fazăr of ză republic”, avînd în vedere că ştie sa vorbească numai în română și gimnastică nouă, de nu îl înţelege nimeni. Dar a dat dovada de o incompetenţă ieşită din comun. Bineînţeles ca toţi cei 7 milioane de votanţi la referendumul atît de prost pregătit de el însuşi, în complicitate cu un securist notoriu, dar toţi îl iubeau numai pe el. Aşa îl “iubeşte” masele mai tot timpul. Un om care nu reuşeşte să atragă prin nimic și care face tot posibilul să devină antipatic naţiei. Führer-ul nostru de mîna a doua speră să ajungă într-o zi preşedintele țării. Tare mi-e teamă că în lumina noilor alegeri pentru viitoarea campanie, va ajunge preşedinte, dar nu al țării, ci la el pe scară.

Ne place sau nu, ăştia-s oamenii noştri politici, fără charismă, fără putere de convingere și fără dorinţă de înnoire – nici a lor, nici a partidelor lor și, mai ales, nici a societăţii care din păcate se afundă pe zi ce trece într-o indiferență soră cu moartea intelectuală.

 

Bonus :

Comentarii închise la Eroi au fost, eroi sint inca !

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

Altruismul cu parafa de la stat

Un şef de-al meu, din vremurile cînd lucram la stăpîn, mi-a spus o vorbă pe care o ţin minte şi acum: “Domnule, vezi asta?” Îmi arată o coală de hîrtie A4. “Prin asta nu trece nici glonţul!”

Şi avea dreptate.

Mi-am adus aminte cum în anii ’90 făceam anticameră la Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi (da, aşa se chema atunci) pentru a obţine a 15-a ştampilă pe un document care îmi certifica documentul anterior şi reprezenta o aprobare care spunea că avem voie, conform unei alte hîrtii, să ridicăm două clădiri pentru copiii cu deficienţe de la “Căminul spital pentru copii” din comuna Grădinari.

După lupte seculare, care au durat cîteva luni, am obţinut şi acea ştampilă şi am demarat proiectul cu pricina. Rezultatul a fost că acei copii aveau în sfîrşit condiţii umane de trai.

După 23 de ani de “democraţie originală”, nişte tineri studenţi la Medicină doresc să facă ceea ce statul român nu este în stare să facă. Să ajute oamenii de prin cătunele uitate ale ţării. Ce îi opreşte? Ştampila. Hîrtia aia, cu un cerculeţ mov sau negru, care să ateste că ei fac asta de bună voie.

Primirea de care au parte arată cam aşa:

“Cine sînteţi şi ce urmăriţi voi? Aprobare de la minister aveţi?” Acest grup de studenţi şi medici nu au încă “magica” ştampilă, deşi au cerut-o în urmă cu ceva timp.

În România anului 2013, dacă faci ceva din dorinţa de a face ceva, trebuie să ai ştampila. Fără ea nu poţi nici măcar să discuţi cu un primar sau cu vreo altă oficialitate a statului român. Şi am ajuns să cred că Goscinny&Uderzo, cei care l-au inventat pe Asterix, au fost un fel de vizionari cînd au desenat “Cele 12 munci ale lui Asterix”.

Nimic nu se poate face simplu în ţara asta, cum nimic nu poate fi altruist. De la salvarea euglenei verzi de cîmpie pînă la propăşirea bujorului roşu, totul pentru oficialităţi trebuie să conţină o componentă politică, care componentă e musai să fie pro guvernamentală.

Dacă studenţii medicinişti se duceau la Ministerul Sănătăţii şi spuneau că vor să vină în sprijinul filialei politice la care este arondat în acel moment ministrul şi că în cadrul consultaţiilor îi vor explica lui mamaie că ei sînt sponsorizaţi, ajutaţi de filiala nu știu cărui partid, atunci primeau rapid orice. Chiar şi medicamentele necesare celor bătrîni, în regim de urgenţă.

De dragul puterii politice, partidele care se află vremelnic la putere sînt gata să sacrifice pe altarul politicii şi ultima dîră de moralitate. Iar cînd vorbesc despre partide, vorbesc despre toate partidele care s-au perindat pe la conducerea ţării ăsteia vreme de 23 de ani. Şi nu sînt multe.

Comentarii închise la Altruismul cu parafa de la stat

Din categoria Greata cotidiana, Veselie in toata tara

Dubla masura II

Văd că zilele astea e la modă să scrii despre nefericitul accident din Muntenegru, în care şi-au pierdut viaţa 18 români. Am să o fac şi eu, nu de dragul modei, ci din cauza mizeriilor pe care le-am citit, văzut şi auzit în zilele ce au trecut de la această tragedie.

Televiziunile – toate televiziunile – şi-au îndeplinit cu un real succes rolul de cioclu al naţiunii, bocitoare părelnică şi comentator avizat al deceselor care au avut loc. Am fost asaltaţi de deja celebrele cuvinte şi expresii favorite ale aşa-zişilor oameni de televiziune: groaznic, ucigător, moarte crudă etc., etc., cu amendamentul că în acest noian de cuvinte lipseşte “năprasnic”. Nu l-am citit în niciun articol sau nu l-a rostit niciun reporter de la faţa locului.

Ziarele – la fel: autobuzul ucigaş, de parcă bucata aia de tablă e de vină că un şofer nu a fost atent, autobuzul ororii – băieţii ăştia trebuie să se facă scenarişti peste Ocean, moartea prin agenţia de turism – Hitchcock ar fi gelos chiar.

Toţi au discutat cînd a aflat Ponta de accident. Conta asta? Nu conta? Iarăşi nu eu sînt în măsură să îmi exprim o părere. În schimb, ce mi-a sărit în ochi au fost următoarele disfuncţionalităţi: un secretar de stat – poate să se cheme oricum, Arafat sau cum vreţi voi – îl sună pe ministrul apărării și îi cere trei avioane care să transporte răniţii din accident, ministrul apărării îi spune că el le dă, dar trebuie decizia PM-ului și de aici ce mie mi se pare deplasat, Arafat îl sună pe PM să îi ceară voie să ia avioanele. Și dacă sîrbii ziceau pas la dreptul de survol, aducîndu-şi aminte că în ’90 i-am lăsat pe americani să îi bombardeze, o lua pe deasupra Albaniei? Și dacă albanezii ne dădeau cu pas, pen’că nu vrem sa recunoaştem Kosovo? Ce făceau? Treceau prin Bulgaria, Macedonia și ajungeau în Muntenegru pe căi ocolite?

Nu mai vreau să discut de cum au fost anunţate familiile celor implicaţi, cum două zile nu ştiau cine este mort și cine este viu. În fine.

Bomboana de pe colivă a fost declararea zilei de doliu naţional pentru decedaţii din acest eveniment. Și aici greața mă cuprinde, pun mîna pe Gogu, prietenul nostru întru cunoştinte, și caut:

1) Accidentul de la Mihăileşti 2004 – au fost 18 morți (dintre care șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști ai postului TV Antena 1) și 13 răniți grav – guvern PSD, Miron Mitrea, ministru al transporturilor. Ioc doliu naţional.

2) Accident rutier lîngă Bîrlad – 12 morţi – ioc doliu naţional.

3) Accident aviatic la Tuzla 2010 – 12 morţi – premierul transmite condoleanţe, da’ zi de doliu naţional – ioc.

Guvernul şi-a făcut datoria sau de fapt sîntem în campanie electorală? A! Și să nu uit declaraţia ministrului Nicolăescu, care spunea că s-a asigurat ca spitalele care primesc răniţii să fie pregătite și să deţină stocuri suficiente de medicamente. Mi-aş dori să îl aud spunînd asta și atunci cînd este vorba despre bolnavii de cancer. Și nu numai cînd este vorba despre anumiţi celebri bolnavi de cancer, ci de ăia care sînt anonimi și care nu au medicamente vitale pentru tratamentul lor.

Știu ce înseamnă moartea, poate mai bine decît multi alţii. Și nu sînt lipsit de empatie, dar a fi solidar și decent e una și a fi politicianist și exhibiţionist e alta.

Atît.

Lecturi suplimentare :

1) Morţii fac audienţă. Circul TV de după accidentul din Muntenegru

2) O întrebare

4 comentarii

Din categoria Greata cotidiana, Political Zombies

Alina Gorghiu–avocat & bibliotecar

Am şi eu printre liberali cîţiva preferaţi pe care îi urmăresc: Andrei Chiliman, primar la sectorul de verde 1, Alina Gorghiu, deputată în plasa “care este” din sectorul 5, şi Ludovic Orban, care a fost un ministru al transporturilor, cel care a cîntat mai mult decît a ministeriat.

Dintre ăştia trei, Chiliman acum e “liberal independent”, asociat cu Vald Moisescu, Diana Tuşa şi conservatorul comunist de dreapta Bogdan Duca, Orban a intrat într-un con de umbră pen’că nu acceptă ideea, de altfel corectă, ca liberalii să fie a cincea roată de la căruţă, şi a mai rămas Alina Gorghiu, fată cu blog şi cu multe idei.

Alina noastră s-a ales în sectorul lui Marean, primarele “care este”, are o activitate laborioasă în Parlament, participă la caricatura aia de comisie parlamentară pentru amendarea Constituţiei şi îşi expune ideile, mai mult sau mai puţin creţe, pe blog.

Acum, eu, personal, am uneori impresia că nu scrie ea pe blogul ăla, cum nu cred că scrie nici pe blogul de la adevărul.ro, pentru că ideile pe care le emană sînt nu numai distractive, dar reuşesc să descreţească frunţi de profesori de pe la Facultatea de Drept, facultate a cărei studentă prodigioasă a fost.

Argeşeancă prin naştere, bucureşteancă de sector 5 prin adopţie, a reuşit să acceadă în politică devreme, astfel încît la alegerile din 2008 să se ajungă deputată. Un amic al meu, care acum e plecat într-o ţară mai bună şi mai normală, îmi spunea la vremea respectivă că afişul ei de campanie, înfăţişînd-o pe ea ţinînd în mînă un receptor de telefon, seamănă cu afişul unei secretare care a fost prinsă de nevasta patronului în timpul unui act ratat. Eu nu-l credeam, timpul i-a dat dreptate, din pacate.

Dacă la alegerile despre care am făcut vorbire mai sus nu am băgat-o în seamă, iată că acum mi-a sărit în ochi activitatea ei. A vrut cu orice preţ să iasă în evidenţă şi să îşi facă bibliotecă în acelaşi sector “care este”. Şi şi-a făcut. A inaugurat-o la 1 septembrie. En passant trebuie să menţionez că Biblioteca Municipală are nu mai puţin de opt (8!) filiale. Și am întrebat şi eu prima dată la ce foloseşte încă o bibliotecă în sectorul ăla? Și mi s-a răspuns că o să fie altfel. Și pe 22 august anunţa cu surle şi trîmbiţe că se va întîmpla marea deschidere pe 1 septembrie şi iar am întrebat care e diferența între biblioteca înfiinţată de ea şi cea municipală. Răspunsul îl aveţi în imaginea de mai jos :

agh

Acum eu ce să zic? Decît că atunci cînd au venit alegerile, surpriză, biblioteca înfiinţată de ea a devenit… – ghici ce? – sediul de campanie al aceleiaşi Alina Gorghiu, ca dup-aia să devină birou deputățesc. Ehh, cum ar spune neamţul, C’est la vie!

Ce ne mai învaţă pe noi dra Alina Gorghiu? Păi, să îi citim cîteva postări de pe site-ul Adevărul:

Votul la 16 ani – serios? Păi, dacă ne uităm la tînăra generaţie, mă scuzaţi, dar pentru unii acordarea dreptului de vot la 21 de ani ar reprezenta o chestie nemaipomenită!

– Apropo de referendumul pentru numărul de parlamentari ne arată că noi sîntem tîmpiți şi ei sînt deştepţi. Că referendumul ăla nu mai contează, pentru că – nu-i aşa? – a fost în legislatura trecută.

Despre ce mai uită sa vorbeasca  Alinuța noastră e următorul lucru: amendamentul aprobat de mînuţele ei proprii şi personale, prin care se spune că poporul poate să vrea referendum şi să strîngă 250.000 de semnături, da‘  tre’ să mai trecă şi prin Parlament, astfel încît Verginel Gireadă să îşi dea cu părerea despre oportunitatea lui. Sau, cu alte cuvinte: nouă ni se frînge în paiș’pe de ce ar vrea poporul, atît timp cît noi, parlamentarii, considerăm că nu e oportun.

Cam asta e cu Alina Gorghiu, avocatul lor în Parlament, că al vostru – da, al vostru, al ălora de pe Calea 13 Septembrie – nu e. E doar un bibliotecar care dă cărţi la împrumut fără a vă cere o legitimaţie.

Si ca sa nu fiu luat de circotas, asta e adresa vestitei biblioteci Gorghiene (lecturati primul paragraf) si asta e adresa biroului ei parlamentar. Care este.#

 

Lecturi suplimentare –  Plecați acasă ! ep.2 si un interviu aparut in Ziare.com fara marca (P) de la publicitate –  Alina Gorghiu: E de mirare ca nivelul disensiunilor in USL e atat de mic

Comentarii închise la Alina Gorghiu–avocat & bibliotecar

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Political Zombies

Doua la primarie, coane Fanica

Am citit articolul asta : Cum a fumat România banii din taxa pe viciu. Ministrul Sănătăţii pentru Gândul: „Sunt atât de puţini bani că nu îi poţi întinde prin toate programele”

Si mi-am adus aminte ca la un moment dat Cradiacu’ îmi zice ca o sa facă un interviu cu Dl. Astarastoaie, preşedintele Colegiului Naţional al medicilor, si l-am rugat sa îl întrebe un singur lucru : unde se duc banii din fondul de solidaritate a fumătorilor sau numita taxa pe viciu.

Taxa de viciu a fost înfiinţată de către ilustrul ministru liberal al sănătăţii Dl. Nicolaescu.

Nu vreau sa discut aici justeţea ei, desi aşa văzut de departe, eu ca si plătitor de taxe către statul roman si care  îmi plătesc si asigurările de sănătate la zi, sînt taxat de doua ori. OK. eu am un viciu pe care trebuie sa mi-l plătesc, pentru ca, nu-i aşa eu cost angajatorul mai mult decît un nefumator sau/si pe firmele de asigurari.

Accept orice explicaţie a unui nefumător : ca îl îmbolnăvesc cu fumul meu, ca eu ma pot îmbolnăvi, ca sînt dependent de nicotina, ca am sa mor tînăr, etc, etc. Dar nu accept sa fiu taxat de doua ori.

Si nu vreau sa fiu taxat de doua ori dintr-un simplu motiv : pentru ca nimeni nu imi spune cum se cheltuie banii ăştia.

In date suna cam aşa :

– Taxa de viciu a apărut in 2006

– Din 2006 in 2012 s-au strîns la bugetul statului suma de 7,5 miliarde de lei (socotiţi voi in euro cit înseamnă asta)

– Un fumător cotizează la stat in fiecare an suma de 2631 de lei

(toate astea sint luate din articolu de mai sus aparut in Gandul.)

După toate aceste date mai putem spune ca statul roman, indiferent de guvern, nu a reuşit sa ofere programe anti fumat gratuite. Toate medicamentele anti fumat sînt pe bani. Pe bani buni.

Preţul pentru Champix este de 150 lei cutia iar pentru Zyban este de aproape 90 de lei. Aşadar un fumător pe lîngă ca este taxat cu taxa de viciu care este inclusa in preţul pachetului de ţigări, mai plăteşte inca intre 1080 si 1800 de lei sau pe stil vechi pentru cei mai bătrîni intre 10 si 18 milioane de lei.

Deci unde s-au dus banii din taxa de viciu ? Nimeni nu da socoteala unde se duc banii ăştia, iar declaraţia Ministrului ca acesti bani se duc către investiţiile, alea mici pe care le face MInisterul Sănătăţii nu ma satisfac.

Si am sa spun de ce nu ma satisfac.

Desi ai trimitere pentru un RMN la preţul de numai 260 de lei pentru ca eşti asigurat, eşti anunţat ca tocmai s-au terminat banii de la casa de asigurări si trebuie sa îl plăteşti la preţ întreg adică 600 de lei.

Presupun ca se cunoaşte mercurialul pentru operaţii, 400 de lei anestezistul, 1000 de lei chirurgul, cite 10 lei la fiecare asistenta si cite 5 lei la fiecare femeie de servici care sa vina sa îţi schimbe cearceafurile. Si asta numai in cazul unei operaţii ortopedice. Nu vreau sa stiu cit costa pentru o operaţie de cord.

Deci unde sînt investiţiile in sistemul medical Domnule Ministru ? Aţi mărit cumva salariile medicilor si nu am aflat noi ? Dati bani mai multi la bolnavii de cancer din România ? le daţi mai multe medicamente sau le asiguraţi continuu ?

Răspunsul la toate întrebările astea este unul singur si acesta este nu !

Stiu, din punctul de vedere al nefumatorilor, nu am dreptul sa comentez, dar atîta timp cit si eu ca si ei plătim taxe, pe undeva, sîntem la fel de egali in fata fiscului cit si a morţii.

Un site de utilizat : Piata de Spaga

Comentarii închise la Doua la primarie, coane Fanica

Din categoria Greata cotidiana

Ce ne omoara ?

Ne omoară:

Ţigările pentru că poţi face cancer la plămîni (şi chiar se poate) dar cancer la plămîni fac şi nefumătorii

Cartofii prăjiţi sînt bombe alimentare pentru că: provoacă diabet şi boli de inimă, cancer, afectează rinichii.

Berea, îngraşă, face burtă şi alte grozăvii. Tocmai am descoperit că dacă beau moderat o bere pe zi însemna că sînt dependent de alcool şi ar trebui să mă duc la consiliere.

BGhSGd5CIAEcfkY.jpg largeExcesul de carne nu este sănătos – dar nimeni nu defineşte excesul ăsta – cele mai nocive sînt – carnea de vită, viţel, porc, proaspătă, tocată sau congelată, după care apare o altă grupă de criminali, formată din: salamurile de porc sau vită, conservate în saramură, cu sau fără nitraţi, afumăturile, carnea uscată sau conservată prin fierbere: jambonul, cîrnaţii, pateul de ficat, crenvurştii şi nu în ultimul rînd ne face rău şi carnea de pasăre.

Deci trebuie să trecem pe peşte dar şi peştele este contaminat cu mercur deci nici ăsta nu e bun.

Nu ne mai rămîn decît legumele dar nici astea toate, cum am spus mai sus cartofii prăjiţi ne face rău, cei fierţi ne îngraşă iar cruzi nu îi putem mînca. Deci îi eliminăm şi pe ăştia.

Şi nu am terminat aici.

Am descoperit că dacă faci plajă şi după aceea faci sex poţi face un accident cerebral, bine, dacă îl faci pe o plajă stîncoasă şi nu nimereşti orificiul poţi face ruptură de penis iar dacă trec turişti pe lîngă tine şi parteneră şi ea se sperie poţi face penis captivus ceea ce e mai rău cred eu. Tot de la sex dar cel oral, poţi face cancer.

Aşa că nu îmi rămîne decît să fiu mulţumit că azi cercetătorii americani au descoperit că oamenii de ştiinţă britanici nu au mai descoperit nimic şi să mă duc în piaţă să îmi iau un kilogram de spanac (asta nu face nimic dar nu sînt sigur că fierul pe care îl conţine nu dăunează) şi să mă feresc de pasărea care zboară pe deasupra capului meu. Poate fi răcită sau o simplă fîlfîire a aripii ei să mi provoace vreo boală fără lecuire.

Un comentariu

Din categoria Veselie in toata tara