Dubla masura II

Văd că zilele astea e la modă să scrii despre nefericitul accident din Muntenegru, în care şi-au pierdut viaţa 18 români. Am să o fac şi eu, nu de dragul modei, ci din cauza mizeriilor pe care le-am citit, văzut şi auzit în zilele ce au trecut de la această tragedie.

Televiziunile – toate televiziunile – şi-au îndeplinit cu un real succes rolul de cioclu al naţiunii, bocitoare părelnică şi comentator avizat al deceselor care au avut loc. Am fost asaltaţi de deja celebrele cuvinte şi expresii favorite ale aşa-zişilor oameni de televiziune: groaznic, ucigător, moarte crudă etc., etc., cu amendamentul că în acest noian de cuvinte lipseşte “năprasnic”. Nu l-am citit în niciun articol sau nu l-a rostit niciun reporter de la faţa locului.

Ziarele – la fel: autobuzul ucigaş, de parcă bucata aia de tablă e de vină că un şofer nu a fost atent, autobuzul ororii – băieţii ăştia trebuie să se facă scenarişti peste Ocean, moartea prin agenţia de turism – Hitchcock ar fi gelos chiar.

Toţi au discutat cînd a aflat Ponta de accident. Conta asta? Nu conta? Iarăşi nu eu sînt în măsură să îmi exprim o părere. În schimb, ce mi-a sărit în ochi au fost următoarele disfuncţionalităţi: un secretar de stat – poate să se cheme oricum, Arafat sau cum vreţi voi – îl sună pe ministrul apărării și îi cere trei avioane care să transporte răniţii din accident, ministrul apărării îi spune că el le dă, dar trebuie decizia PM-ului și de aici ce mie mi se pare deplasat, Arafat îl sună pe PM să îi ceară voie să ia avioanele. Și dacă sîrbii ziceau pas la dreptul de survol, aducîndu-şi aminte că în ’90 i-am lăsat pe americani să îi bombardeze, o lua pe deasupra Albaniei? Și dacă albanezii ne dădeau cu pas, pen’că nu vrem sa recunoaştem Kosovo? Ce făceau? Treceau prin Bulgaria, Macedonia și ajungeau în Muntenegru pe căi ocolite?

Nu mai vreau să discut de cum au fost anunţate familiile celor implicaţi, cum două zile nu ştiau cine este mort și cine este viu. În fine.

Bomboana de pe colivă a fost declararea zilei de doliu naţional pentru decedaţii din acest eveniment. Și aici greața mă cuprinde, pun mîna pe Gogu, prietenul nostru întru cunoştinte, și caut:

1) Accidentul de la Mihăileşti 2004 – au fost 18 morți (dintre care șapte pompieri, trei localnici și doi jurnaliști ai postului TV Antena 1) și 13 răniți grav – guvern PSD, Miron Mitrea, ministru al transporturilor. Ioc doliu naţional.

2) Accident rutier lîngă Bîrlad – 12 morţi – ioc doliu naţional.

3) Accident aviatic la Tuzla 2010 – 12 morţi – premierul transmite condoleanţe, da’ zi de doliu naţional – ioc.

Guvernul şi-a făcut datoria sau de fapt sîntem în campanie electorală? A! Și să nu uit declaraţia ministrului Nicolăescu, care spunea că s-a asigurat ca spitalele care primesc răniţii să fie pregătite și să deţină stocuri suficiente de medicamente. Mi-aş dori să îl aud spunînd asta și atunci cînd este vorba despre bolnavii de cancer. Și nu numai cînd este vorba despre anumiţi celebri bolnavi de cancer, ci de ăia care sînt anonimi și care nu au medicamente vitale pentru tratamentul lor.

Știu ce înseamnă moartea, poate mai bine decît multi alţii. Și nu sînt lipsit de empatie, dar a fi solidar și decent e una și a fi politicianist și exhibiţionist e alta.

Atît.

Lecturi suplimentare :

1) Morţii fac audienţă. Circul TV de după accidentul din Muntenegru

2) O întrebare

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Greata cotidiana, Political Zombies

4 răspunsuri la „Dubla masura II

  1. Revin, ca mai am una, tot de la Corlatean:
    „nimeni nu se aştepta ca o asemenea tragedie să se petreacă duminică seara”

  2. Belgienii au declarat doliu national in 1995? http://en.wikipedia.org/wiki/TAROM_Flight_371

  3. Sa nu uitam si superba declaratie a lui Titus Corlatean, acest titan al gindirii:
    „Operațiunea de identificare a decurs mai ușor cu victimele care vorbeau”