Sinuciderea cuantica*

Motto:  “Eu am fost împotriva proiectului Roşia Montană prima dată, înainte să cunosc aproape nimic despre proiect, pentru că era susţinut de Băsescu şi am zis că, dacă îl susţine Băsescu, sigur e ceva de rău.” Victor Ponta, 11.09.2013.

În Oltenia, noţiunea de bătătarnic este caracterizarea pentru omul care este încăpăţînat fără sens.

Citatul din Victor Ponta ne arată de fapt că lipsa de gîndire duce la situaţii penibile, din care e greu să mai scapi odată ce ai ajuns în ele. Iar ca să ieşi din ele îţi trebuie nu multă, ci foarte multă diplomaţie. Diplomaţie care la Victor Ponta nu prea există.

În mecanica cuantică există un paradox care se numeşte Pisica lui Schrödinger. Acesta a imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În viaţa politică de zi cu zi din România, acest paradox se poate aplica cu succes atât la Victor Ponta, cât şi la alţi politicieni români. Ei pot fi în acelaşi timp şi pro, şi contra, în funcţie de numărul de voturi pe care l-ar putea pierde sau cîştiga. Şi exemple ar fi destule. Nu ducem lipsă de farisei.

Acelaşi Victor Ponta spune: “Proiectul meu politic a fost de a descoperi ideea de dialog”.

Ce face ?? Dialog ? Ce dialog ? Care dialog ? Între cine şi cine ? Cine a împărţit societatea între cei pro şi cei anti-USL ? Cine a inventat vînătorii de băsişti pe toate drumurile? Dacă nu eşti de acord cu toate inepţiile debitate de Ponta sau de Antonescu, eşti declarat automat băsist! Cine a scindat societatea prin televiziunile aservite? Lipsa dialogului? Sau declararea unei părţi din populaţie, automat, ca duşman al ţării numai pentru că are altă părere decât onor conducerea bicefală a USL (al treilea cap e oricum anencefalic)?

Noi şi 7 milioane de votanţi” zbiera Crin Antonescu, restul pînă la 16 milioane nu mai contau, numai ăia care au fost pentru erau buni români, restul erau trădători numai pentru că aveau altă părere decât ei. Şi cu cei care îi susţineau.

Din păcate, toate sloganurile din campania electorală le explodează acum în faţă, cu ocazia Roşiei Montane. Acum nu mai pot spune nimic. Protestele de anul trecut din ianuarie au fost legitime, pentru că serveau un interes, acum nu mai sînt, doar pentru că se opun unei legiferări abuzive?

Din nefericire, ăsta e omul, politicianul care nu are curajul să îşi asume o responsabilitate, care a guvernat prin ordonanţe de urgenţă pînă acum, iar dintr-odată îşi dă seama că există un parlament, prost sau bun, dar există.

love hate 1

Dialogul se poate desfășura atunci cînd toţi actorii sînt de acord că trebuie făcut ceva pentru ţară. Din păcate, fisura între grupuri este atît de mare, orgoliile sînt uriaşe, încît orice urmă de dialog normal a dispărut. Şi de o parte, şi de cealaltă.

* Sinuciderea cuantica

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

Un răspuns la „Sinuciderea cuantica*

  1. Eu n-o să-mi încep comentariul cu problema Roşia Montană, cea care l-a făcut pe Ponta să radieze iarăşi puerilitate, ci cu problema dialogului.

    Cel puţin pentru societatea politică românească, dialogul a rămas între buchile unor teorii. Şi nu de azi, de ieri, ci de un alaltăieri mai îndepărtat. Dar a fost mimat. Uneori cu candoare, alteori în evidentă culpă. De către orice cabotin care se respectă. Şi politica românească numai de cabotini nu duce lipsă.

    Oricâtă indulgenţă am avea, nu putem purta un dialog cu deţinătorii „Adevărului”, cu boscarii jumătăţilor de adevăr, cu atleţii mistificărilor şi artizanii manipulării.

    În această idee, „televiziunile aservite” nu s-au strâns toate sub un unic stindard. Şi cum anume aservite? Sunt ele subjugate – ceea ce ar însemna că fac ceea ce fac în contra voinţei lor – sau doar servile? Şi de ce ne-am rezuma doar la televiziuni? Ceea ce putem observa fără vreun mare efort este că presa performează în oglindă: unui anumit organ de presă, ataşat unei anumite grupări politice i se opune un alt organ de presă, ataşat unei grupări politice rivale.
    Dacă stau şi încerc să număr organele de presă implicate de-o parte şi de alta, văd că actuala Opoziţie (dar şi ca fostă Putere) are o poziţie dominantă. Speculând, poate datorită fascinaţiei pe care a generat-o şi o mai generează Traian Băsescu. Aşa cum, la începutul anilor ’90 fascina Ion Iliescu. Publicul e cam acelaşi, doar părţi din el oscilează în jurul unui punct greu de definit. Dar putem adăuga la această speculaţie şi prestaţia, parcă din ce în ce mai pregnant execrabilă, a celorlaţi politicieni. De oriunde ar veni ei.

    Revenind un pic la cazul Roşia Montană, el explodează nu doar în faţa actualilor guvernanţi, ci şi în faţa celor care au guvernat din 1999 încoace. Acum doar a venit vremea culesului. Şi culegem una dintre poamele politicianismului sulemenit a politică. Sunt poamele nu doar ale corupţiei, ci şi ale incompetenţei, iresponsabilităţii şi, tortul miresei, a stupidităţii fără apel.