Examenul Spiritului Civic

Într-o ţară aşezată aşa, mai la marginea Europei, Spiritul Civic dormea liniştit într-o vilă dintr-un oraş plin de praf, cîini şi case pe jumătate ruinate.

Spiritul Civic ceruse rezidenţa si să rămînă în ţara aia de vreo 23 de ani, dar tot nu reuşise să o capete. Era respins fie la examenul de cultură generală, fie la cel la care trebuia să recite imnul de stat şi să spună trei condiţii pentru ca prezenţa lui să fie esenţiala în ţara aceea.

La imn pica întotdeauna, pentru că se încăpăţîna să îl spună pe tot, inclusiv versul ăla pe care toţi îl evitau fiindcă, deh: “Triumfător în lupte, un nume de Traian!” A încercat de cîteva ori să îl cînte cu versul ăsta, dar de fiecare dată apărea pe uşa din spate Marcel Pavel, care îl corecta.

Examenul de cultură generală era mai complicat, pentru că nu se putea adapta cu diverse metehne care deja intraseră în cultura ţării de cînd ea fusese ocupată de Imperiul Otoman. Nu înţelegea chestia aia cu mita, nimeni nu o plăcea (era fată frumoasă), dar toţi se foloseau de ea, cu scuipatul pe jos, cu cozile fără noimă la mzoing-uri, deşi nimeni nu ştia ce e ăla un mzoing. darth-doing-ballet_original

Nu înţelegea cum în cultura generală intrase ceea ce într-o ţară normală nu se face, ca de exemplu să se scuipe pe stradă, să se arunce gunoiul din casă la colţul străzii şi nici de ce unii, e adevărat, ceva mai bătrîni, îşi suflau mucii pe jos. La întrebarea: “Copilul dvs. doreşte insistent să facă pipi pe stradă – ce atitudine veţi avea?” El continua să răspundă cu încăpăţînare că trebuie dus la un WC public, dar răspunsul corect era: “Îl laşi să își dea chiloţii jos în mijlocul străzii şi să micţioneze in voie”.

Nu ştia ce trebuie să răspundă la întrebarea aceea cu motivaţia pentru care prezenţa lui, a Spiritului Civic, e esenţială în ţara aia. Să le spună că este un precursor al solidarităţii civice? Să le spună că, dacă există sprit civic, rata criminalităţii va scădea oarecum, pentru că cetăţenii vor fi mai implicați în viaţa oraşului? Să le spună că, dacă el va fi prezent în ţară, vor fi mai puţini copii săraci care să stea pe stradă iarna, să cerşească? Sau că, în caz de inundaţii, ceilalţi cetăţeni, sub conducerea lui, îşi vor ajuta vecinii, semenii? Că, datorită lui, cetăţenii ţării vor fi educaţi să nu mai arunce animalele nedorite din ogradă pe cîmp şi mai ales datorită lui legile, alea bune sau proaste, care guvernau amărîta aia de ţară vor fi cunoscute de cetăţenii ei şi vor fi folosite de cetăţenii ei în avantajul lor.

A spus toate astea, dar comisia nu a fost convinsă de răspunsurile lui.

Dimineaţa asta urma să mai încerce o dată. Pentru ultimă dată. Şi se trezi Spiritul Civic, sorbi o gură de cafea, deschise televizorul, văzu o serie de grozăvii şi se întrebă: “Chiar trebuie să îmi pese de asta?” O voce lăuntrică îi răspunse: “Nu!”

Atunci luă telecomanda şi începu să facă zaping printre programe. Ceasul a sunat cînd trebuia să plece spre examen. A ieşit pe uşă nepăsător. Peste două ore avea examen pentru rezidenţă şi era fericit.

După două ore examenul era trecut. De acum poate trece la treabă.

ImageDarthVaderUnicorn031412

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Greata cotidiana, Povesti nemuritoare

Un răspuns la „Examenul Spiritului Civic

  1. Sint atit de multe de spus despre simtul civic …Si despre cum intelegem sa ne prevalam de el 😦 Este de vorbit si despre teribilism,la fel cum este ft mult de vorbit despre doamna aia ,o curva ce-i drept,SPERANŢA !
    Ma bucur sa te cirtesc chiar daca uneori nu”gindesti”cum imi place 🙂
    Nu ma bucur insa ca-mi stirnesti o multime refulari si-mi dai o multime de subiecte ,un dor de scris ….pacat ca nu prea pot …