Oportunismul raului cel mai mic.

La asta se rezumă politica în România : ”Vor fugi de pe Antonescu ca purecii de pe hoit. Crezi că stă cineva să-și piardă locul de muncă ca să-l ajute pe Antonescu? Ăștia mici, directorii, directorașii și oamenii care cîştiga o pîine bună de acolo, ăștia vor fi primi care vor fugi”

La fel ca boierii care nu erau mulţumiţi de Domn şi fugeau ba în Moldova, ba la Braşov, ba la Înalta Poartă.

Mă uit la ce se întîmplă în PNL acum cu Tariceanu care şi-a adus aminte că sînii pot fi mere, pere şi bretele şi a ales PeReLe şi şi-a format Partidul Reformator Liberal pentru că nu a găsit altă rîmă, iar Victor Ponta nu avea timp să îi spună cum să se cheme partidul.

De undeva, de sus, Niculae Cerveni rîde mulţumit. Diferenţa între Cerveni şi Tariceanu este că primul era sincer, al doilea e un oportunist.

Nu fac apologia unităţii PNL, pentru că şi ei ca şi celelalte partide de dreapta trebuie să treacă deşertul de cenuşă al opoziţiei. PNL trebuie să se spele de Antonescu şi trebuie să îşi găsească cale pe care istoria i-a rezervat-o. Fie că e cea a PNT-cd-ului, căderea în uitare fie că e cea în care renaşte ca pasărea Phoenix. Timpul le rezolvă pe toate.

Ilar este însă faptul că Tariceanu încearcă să mictoineze împotriva vîntului din propriul partid numai şi numai pentru că unii oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi lui şi lui Victor Ponta îşi vor pierde sinecurile.

Ieri cînd am văzut că Tariceanu pleacă din PNL am avut brusc un deja vu în care el juca rolul lui Gută Tătărescu care se ştie ce soartă a avut după ce s-a aliat cu Frontul Plugarilor al lui Petru Groza. Tariceanu se vede că nu a învăţa nimic din istoria liberală care se repetă ciclic şi acre ne arată că tradiţia acestui partid nu este unitatea ci aripile. Şi atunci de ce liberali ca Radu Zlaţi se arată surprinşi de ce se întîmplă?

Tatarascu_tradator

Victor Ponta, se pare că nu este de fapt pupila lui Adrian Năstase ci al lui Ion Iliescu cel care a resuit să aneantizeze partidele istorice pentru mult timp. Rămăsese viu PNL, deşi cu o conducere e o calitate îndoielnică şi cu o tragere spre stînga foarte clară, respira, acum se înăbuşă sub pumnul fostului aliat PSD pentru că liberalii nu au învăţat din istorie că PSD ca şi urmaş oficial al Partidului Comunist Român nu guvernează în alianţă niciodată ci numai singur, la fel cum s-a întîmplat în 1945 cu Gută Tătărescu.

Acestea fiind zise să ne arătăm bucuria faţă de apariţia unui nou partid de dreapta care de fapt, ca şi multe din celelalte partide de dreapta, e de stînga dar nu vrea să recunoască, iar noi fraierii care încă mai credem în onoare politică şi doctrine să rămînem să ne întrebăm: ce să aleg răul cel mare sau răul cel mic?
În ambele cazuri răspunsul, din punctul meu de vedere, e greşit.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Greata cotidiana, Political Zombies

Un răspuns la „Oportunismul raului cel mai mic.

  1. Pingback: Oportunismul raului cel mai mic. | UN TARAN,DAR CE TARAN!