În ţara în care este o ruşine să faci educaţie sexuală – iar rezultatele acestei false pudibonderii se văd mai mereu în clinicile care fac avorturi şi în ziarele care ne anunţă din cînd în cînd că o copilă care 10–11 ani a născut printr-un sat uitat de lume şi de vreme, fiind impregnată fie de amicul cu 20 de ani mai mare, fie de vreo rudă cu nivel hormonal crescut – în țara asta a dispărut o fată de 15 ani care s-a dus la mănăstire.
În ţara în care prezervativele sînt puse în standul de jos la casa de marcat, de ruşine, o puştoaică a dispărut de acasă şi s-a dus să se căsătorească cu Domnul.
Țara în care ora de religie este “opţională”, ora de educaţie sexuală reprezintă o ruşine, iar presa prezintă diverse curve ajunse în “show biz” s-a scandalizat.
În ţara asta nimeni nu vorbeşte că religia e mai prezentă în viaţa statului român decît educaţia. Că în şcoală se învaţă mai degrabă creaţionismul decît evoluţionismul darwinian şi un procent consistent de oameniprocent consistent de oameni cred că Pământul se învîrte în jurul Soarelui, ca pe vremea lui Copernic.
Iar dacă spui ceva de rău de BOR ai toate şansele să devii un stigmatizat şi privit ca un ciudat care nu înţelege esenţa neamului ăsta.
Nimeni nu pune degetul pe rană şi nu spune că de fapt nu credinţa e o problemă, ci oamenii care o slujesc – niște arghirofili, ipocriţi şi profeţi mincinoşi. Nimeni nu are curajul să deschidă acea micuță cutie a Pandorei şi să arate cum s-a comportat Biserica prin slujitorii ei în timpul comunismului. Da, în acea perioadă în care unii mureau pentru credinţa lor, pe cînd alţii – şi ăştia erau foarte mulţi – colaborau cu regimul comunist.
Atîta vreme cît în BOR nu se face curăţenie și cît timp există oameni care se cred deasupra legii, nu ar trebui să mire pe nimeni că există părinţi care acceptă să îşi lase copilul de 15 ani la duhovnic, şi nu la psiholog. Că există preoţi care se ascund cu ipocrizie după taina sfintei spovedanii numai pentru că societatea le-a încredinţat rolul de păstori mînjiţi ai unei turme abulice care caută scăpare de cotidian într-un lăcaş în care ei cred că vor găsi scăparea de realitatea aia crudă, în care omul se trage tot din maimuţă, Pămîntul se învîrte tot în jurul Soarelui, iar seceta, inundaţiile, avalanşele, cutremurele nu sînt minuni care nu pot fi explicate, ci pur şi simplu reprezintă natura, care din cînd în cînd îi mai arată omului că de fapt ea este cea care dictează viaţa de pe Pămînt, şi nu o entitate care există sau nu şi care, dacă vrea, face bine, dacă nu, nu.
Cine e de vină aici? Părinţii – care cred că în locul unui psiholog e bun un duhovnic, desigur, la 15 ani ai capacitate de gîndire mărită şi ai deja experienţa vieţii, iar parinţii se pot baza pe tine. Biserica – cea care nu se consideră vinovată de îndoctrinarea cu bună ştiinţă a unui copil de 15 ani. Societatea – care acceptă ca religia – care e disciplină opţională în şcoli şi licee – să devină obligatorie pentru toţi, căci, dacă o iei ad litteram, “opţional” devine sinonim cu ostracizarea copilului, pentru că nu va fi prezent la momentul în care oile se vor arunca în abis.
Totuşi cred că, pentru binele naţiei ăsteia, ora de educaţie sexuală ar trebui să fie obligatorie. Ar salva şi ţara, şi politica.
P.S. Bonus : CRIMA DIN BRAŞOV: Femeia şi-a decapitat şi tranşat bebeluşul de şase luni pentru a-l oferi jertfă lui Dumnezeu