Scurta de luni XXVI

De vineri încoace toată naţia fierbe să înţeleagă ce a vrut să zică Victor Ponta. da poate nu ne interesează, da’ poate viaţa de dincolo de monitoare e mai interesantă şi mai dinamică. Da’ poate nu vrem să ne poluăm sfîrşitul de săptămîna cu plagiatorul mincinos. Şi poate că nu ne interesează dacă s-a dus la zidul plîngerii în ţara „poporului evreu” ca să îl citez.
După toate astea au apărut pe rînd oracolele : Dancu, Ghiţă şi mai nou Bogdan Teodorescu. De ăsta ultimul mi-a duc aminte cînd l-am văzut la cîrciuma cu nişte lideri liberali în vara lui 2012 cînd stabilea strategia pentru lovitura de stat. Deosebit. Şi tot deosebit şi-au furat-o. Si el şi pesedeii şi liberalii. Pentru că CCR.

Şi pentru că e total neinteresant ce scrie mai sus, trebuie să spun că ieri s-au împlinit 52 de ani de cînd cu incidentul de la concertul susţinut de Glenn Gould la New York Philarmonic la 6 Aprilie în care a cîntat Concertul Numărul 1 de Johannes Brahms iar dirijor a fost Leonard Bernstein.

Şi acum îi dau cuvîntul lui Leonard Bernstein :

Don’t be frightened. Mr. Gould is here. He will appear in a moment. I’m not, um, as you know, in the habit of speaking on any concert except the Thursday night previews, but a curious situation has arisen, which merits, I think, a word or two. You are about to hear a rather, shall we say, unorthodox performance of the Brahms D Minor Concerto, a performance distinctly different from any I’ve ever heard, or even dreamt of for that matter, in its remarkably broad tempi and its frequent departures from Brahms’ dynamic indications. I cannot say I am in total agreement with Mr. Gould’s conception and this raises the interesting question: „What am I doing conducting it?” I’m conducting it because Mr. Gould is so valid and serious an artist that I must take seriously anything he conceives in good faith and his conception is interesting enough so that I feel you should hear it, too.

But the age old question still remains: „In a concerto, who is the boss; the soloist or the conductor?” The answer is, of course, sometimes one, sometimes the other, depending on the people involved. But almost always, the two manage to get together by persuasion or charm or even threats to achieve a unified performance. I have only once before in my life had to submit to a soloist’s wholly new and incompatible concept and that was the last time I accompanied Mr. Gould. (The audience roared with laughter at this.) But, but this time the discrepancies between our views are so great that I feel I must make this small disclaimer. Then why, to repeat the question, am I conducting it? Why do I not make a minor scandal — get a substitute soloist, or let an assistant conduct? Because I am fascinated, glad to have the chance for a new look at this much-played work; Because, what’s more, there are moments in Mr. Gould’s performance that emerge with astonishing freshness and conviction. Thirdly, because we can all learn something from this extraordinary artist, who is a thinking performer, and finally because there is in music what Dimitri Mitropoulos used to call „the sportive element”, that factor of curiosity, adventure, experiment, and I can assure you that it has been an adventure this week collaborating with Mr. Gould on this Brahms concerto and it’s in this spirit of adventure that we now present it to you

Dacă vreţi să citiţi mai multe aveţi aici documentaţie iar dacă vreţi să îl ascultaţi pe Glenn Gould mai jos găsiţi nişte clipuri, în rest vă descurcaţi voi dacă chiar vă interesează treaba asta.

1) Acum si cu audio

Despre Leonard Bernstein aici

Despre Glenn Gould : aici, aici, aici si aici.

O săptămînă glorioasă !

Anunțuri

Comentarii închise la Scurta de luni XXVI

Din categoria Dumb politics, Timp Liber

Comentariile nu sunt permise.