Dubla masura VII

Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010: „Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului„.

Reţinînd că funcţia eligibilă ocupată anterior de contestator a fost aceea de senator în Parlamentul României, iar candidatura sa vizează nu aceeaşi funcţie eligibilă, respectiv aceea de parlamentar european, tribunalul constată că nu este incidentă teza a II-a a disp. Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, reţinută de Biroul Electoral Central prin Decizia criticată” – motivarea Tribunalului Bucureşti.

Doamnelor, domnilor, legile sînt proaste şi sînt votate de politicieni care au fost aleşi prin vot, la urne. Aşa că nu are niciun rost să citesc cum plîng bocitoarele democraţiei cum că nu există dreptate pe lumea asta. Dreptate există, moralitate nu există. Pentru că justiţia e una singură, ea nu poate fi bună numai cînd ai noştri cîştigă şi ai lor pierd şi nici nedreaptă cînd ai lor cîştigă şi ai noştri pierd.

De ce trebuie să mă îmbrac cu altă haină şi să votez o formă fără fond, pronunţ şi eu numele lui Titu Maiorescu – în speranţa că nu va cere drept la replică – da, a avut dreptate o dată în plus. Din păcate, conform laşităţii contemporane a tuturor şi a mea – îmi cer scuze tuturor, de aceea am luat cuvântul – voi vota şi eu această lege, ca, pe 17 mai 2010, să fim îmbrăcaţi cu o haină care nu e a noastră şi care, pe termen lung, pe mine cel puţin, mă jigneşte. Simplul fapt că mă îmbrac altfel, să par altfel că îmi vine un control mă deranjează profund. Mircea Diaconu discurs la votarea amendamentelor legii 176 –  aici

Că noţiunea de dreptate e folosită în mod diferit şi de unii, şi de alţii, ne-am obişnuit. Nu mai devreme de săptămîna trecută Nicuşor Constantinescu urla din toate vezicile sale bolnave de cancer netratabil în Bucureşti că s-a făcut dreptate şi că, iată, e nevinovat, pentru că nu l-au ţinut la arest. Nu, încă nu s-a dovedit că e nevinovat, ci numai e ţinut la ţambal. Atît. Justiţie sau dreptate s-o face în momentul în care el va fi declarat fie nevinovat, fie vinovat. Pînă atunci nu s-a întîmplat nimic.

Am spus mai demult că în materie de independenţă a justiţiei să mergem lejer cu pianul pe scări, pentru că se strică tencuiala. Judecătorul aplică o lege. O lege care este făcută în parlament. Iar în parlament ştim cu toţii ce penali sînt. Chiuariu, condamnat definitiv, face sau făcea parte din comisia juridică şi acum cloceşte o constituţie, Mircea Diaconu a votat şi el legea asta a ANI. Cum nu îi poţi cere lui Diaconu să înţeleagă ce votează, nu poţi să spui nici că legea e nedreaptă numai pentru că i-a dat lui dreptate. A fost ales prin vot universal. Deci vina trebuie împărţită în mod egal – cînd vorbim despre bine şi rău în justiţie – între cei care fac legi şi cei care i-au votat. Nu ajungeau să facă legi dacă nu erau votaţi şi deci justiţia nu dădea nişte verdicte în conformitate cu legile pe care le are.

Asta e muzica, pe asta dansăm, nu rămîne decît să schimbăm muzica, pentru a dansa cu toţii în acelaşi ritm, deci să îi votăm, de fapt, pe cei care într-adevăr merită. Că de-aia e uninominal, în barza mă-sii !

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

Un răspuns la „Dubla masura VII

  1. Ei voteza legile, ei se plang ca nu sunt bune ! Cine sa ii mai inteleaga si pe politicienii astia ?