Stinga si dreapta

„Stînga” şi „dreapta” în România sînt exact cum a fost definită în parlamentul francez după 1789. Adică unii stau în stînga şi se consideră „socialişti” (PSD, UNPR) şi unii în „dreapta” (PNL, PDL, etc).
La noi nici unii nu sînt ceea ce spun că sînt în bună moştenire a duplicităţii politice româneşti.
Nici PSD-ul sau UNPR-ul nu sînt de „stînga” cum nici cele care se autodeclară de „dreapta” nu sînt de dreapta.
La un moment dat ajunsesem la concluzia că de fapt dreapta, prin mesajul ei e de stînga, iar stînga e de dreapta.
mindriPSD-ul la alegerile astea nu a facut altceva decît să exploateze o nişă lăsată liberă de incompetenţa celor care conduc partide sau care fac campanii pentru partide si care se declară a fi de „dreapta”.

Familie, armată, biserică sînt trei noţiuni care nu aparţine de fapt nici dreptei şi nici stîngii. Sînt noţiuni care sînt unanim acceptate petru o naţiune conservatoare cum este cea romană.

V-aţi scandalizat? Bun! Aşa şi trebuie!

De fapt tot ce s-a întîmplat, s-a întîmplat pentru că la PSD a fost unul mai isteţ care s-a prins de faptul că neprimirea în zona Schengen a provocat o oarecare frustrare printre cetăţenii. Şi de acolo a apărut „Mîndria de a fi român” Bun, mîndrii putem fi oricînd dar de ce, mai ales, acum? Păi răspunsul e simplu pentru că o cere momentul. Ce au făcut ceilalţi? Unii au adus Europa în fiecare casă, alţii s-au considerat eurocampioni şi cei mai mici dintre ei fie au rupt o pilulă cu praf naţionalist lejer sau alţii au renăscut ca să moară încă o dată şi încă o dată.

Nebăgarea de seamă şi ruperea de realitate costă! Şi încă foarte mult.

Şi acum să o spunem pe cea dreaptă (fără conotaţii şi chicoteli vă rog) opoziţia avea gloanţe cît pentru un război de lungă durată cu PSD dar nu a ştiut să se folosească de ele, pentru că aceleiaşi opoziţii îi pute să meargă la ţară şi să dea mesajele pe care ar fi trebuit şi putea să le dea. Nu în oraşe „dreapta”, aşa cum îi place ei să se audă, este prezentă ci în sate, în comune, acolo la firul ierbii. Şi pentru că veni vorba de sate şi de comune aş vrea să ştiu cîţi candidaţi ai opoziţiei au fost în comună Păstărnacul de Jos?
Sigur, vor sări admiratorii Elenei Udrea care o să îmi spună cum a făcut ea pîine pe vatră în nu ştiu ce comună de prin ţară, dar bre, doamna avea pantofi roşii cu toc cui, asortaţi la costumul popular şi bătea la ochi că e făcătură.

ai cui sint

Dacă opoziţia vrea să vadă cam cum stă treabă ar face bine să iasă din turnul de sticlă plin de ozon semidoct şi să coboare acolo unde mesajul ei ar trebui să ajungă. În pieţe, în cîrciumile alea din piaţa unde micul e 1,50 cu tot cu pîine şi muştar şi nu ştii ce fel de carne mănînci şi să rişte o toxiinfecţie alimentară dar cu cîştigarea de experienţă. Nu toţi votanţii opoziţiei beau bere de 11 lei sticla la Beer O’Clock în Centrul vechi, mai sînt şi prin piaţa 16 Februarie sau şi mai rău în tîrgul de pe cheiul Dîmboviţei.

Dar în fond de ce ne batem noi gura de pomană? Ei vor face tot ce ştiu iar noi vom face tot ce ştim. Diferenţa e că la momente cum au fost cele din decembrie 2012 şi cel de săptămîna trecută, ei au nevoie de noi şi nu invers.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Campanie 2014, Greata cotidiana, Political Zombies

4 răspunsuri la „Stinga si dreapta

  1. Stanga si dreapta la noi sunt doar de fata si nicum de ideologie ! In occident un om cunoscut ca fiind de dreapta moare si nu va activa in partide de stanga !

    • Mediator Bucuresti,

      Stânga şi Dreapta n-au fost şi nu vor fi niciodată ideologii, pentru simplul fapt că ele doar descriu o aşezare abstractă a ideologiilor faţă de un ipotetic centru, în funcţie de anumite elemente doctrinare opozabile şi nu sunt curente de gândire. Ce ne facem dacă ne confruntăm, pe această linie, cu elemente neopozabile? Toată teoretizarea cade. Ca să nu mai spun de centru, unde doctrinele s-ar topi ca într-un punct de sudură.
      Stânga şi Dreapta sunt doar o descriere a antagonismelor, un clivaj prefabricat, ceea ce e cam superficial.

  2. Erată: Nu e „scilici”, ci e „sclipici”. My mistake!

  3. Dragă prietene,

    Exact cum „norvegiul” este elementul unei monarhii constituţionale de bun simţ într-o lume a republicilor de simţ comun, aşa „româniul” este un element care nu a fost descoperit încă, deşi există identificat de procedee care desfid realitatea.

    Nu avem de-a face cu o duplicitate – cea mai ieftină achiziţie descriptivă – ci cu o ciclicitate a faptelor necomise, dar clamate: reformă instituţională, democratizare autentică; parlamentarism non-clientelar; opoziţie la compromisul de clică; economie de piaţă autentic concurenţială etc. I-aş spune o teamă de măsuri „tăietoare” faţă de măsurile, mult mai acceptabile, „lustruitoare”. Corbilor le plac chestiile cu scilici. 🙂

    Opoziţia, deşi avea şi gloanţe şi arme, nu putea face nimic atâta timp cât a neguţătorit arme şi gloanţe. Că „Ibrahime, cumperi gloanţe?” s-a întors împtriva ei este hazliu şi deplorabil deopotrivă.

    Dar să anulăm prin recursul la lehamite şi justificare întru aporie orice demers mi se pare contraproductiv.