Deşi românii în majoritatea lor trec pe la biserică doar cu cîteva ocazii – botez (cînd nu au de ales), căsătorie (cînd se iubesc), înmormîntare şi cîteodată se strîng înainte de petrece de paşte – pentru ei este important ca preşedintele să fie, neică, ortodox. De parcă ortodoxia s-ar reflecta în decizia politică sau în comportament.
În contrapartidă la afirmaţia premierului că este un bun ortodox i-aş spune că acelaşi bun ortodox nu divorţează, pentru că, nu-i aşa, dacă te căsătoreşti o faci, cică, pînă la moarte. Dar nah, eu nu ştiu cum stă treaba şi dacă are pile se poate şi divorţa şi poate să rămînă un bun creştin. Nu-i aşa?
Altfel, constat că cei cîţiva ani de spălat pe creier combinat cu una din cele mai proaste comunicări din politică dau rezultate şi vedem că în patria Olgutei Vasilescu şi a defunctului Paul Valută a fost o adunare care de fapt s-a bucurat că Victor Ponta a decis ca va candida la preşedenţie (hai, fie, vă fac un hatîr).
Sală mare, public mult, creiere puţine. Sau spălate. Nu cad în păcatul altora care spun că ăsta e votantul de bază al PSD dar citind relatări de la faţa locului mă întreb cam cum s-a făcut selecţia celor care au fost desemnaţi ca aplaudaci oficiali ai viitorului preşedinte.
Şi cum văd că s-a dat ordin pe unitate ca Iohannis să fie denigrat iaca cîteva exemple – Mândrii români ai lui Victor Ponta îşi explică de ce Iohannis este un pericol: „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, alta e să vii aici şi iei cetăţenie”
– „Una e să te nască mă-ta în altă ţară şi alta e să vii aici şi iei cetăţenie. Nu e totuna” – vagi probleme de logica dar se poate trece peste ele.
– „Nu e român, e străin, nouă ne trebuie românii noştri” – Păi şi ce facem? Carol I a fost neamţ şi a realizat Independenţa României la 1877, Ferdinand I – în popor i se mai spune şi Întregitorul a avut treabă cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
– „Numai un român ne poate duce acolo unde merităm” – aici aş putea răspunde ca în bancul ăla despre capitalism care era pe marginea prăpastiei, dar noi eram deja în ea şi ne uitam la el cum se clătina şi stă să cadă.
Potpuriul prostiei româneşti a excelat la Craiova.
Profesoara din PSD, faţă în faţă cu plagiatul: „Nu am crezut şi nu cred nici să văd”
Partea proastă este că noi rîdem glumim dar o facem numai în incintă. Nu am auzit nici un reprezentant al cum să îi zic, căci opoziţie nu îi pot spune, dreaptă, iarăşi nu îi pot spune, al „chestiei ăleia care e împotriva” cred că este cel mai nimerit termen nu a spus nimic, nici măcar nu a înjurat. Pentru că dacă înjură măcar aveam ce să zic, altfel…
Dar cum spune Vlad Petreanu – de fapt toţi sîntem în acelaşi rahat, numai că unii sînt mai scunzi, iar cei care se vor prinde prea tîrziu nu le va rămîne decît să îl înghită pentru că pentru a nu ştiu cîta dată căci au votat. Şi au votat prost.