Despre Kitsch si Mamai(e)a

O, tu, Meccă a kitsch-ului românesc,
O, tu, staţiune Mamaia,
Tu, care reuşeşti să faci orice ochi să se îmbolnăvească de cocalarită oculară!
O, Mamaie, tu eşti o kitschoasă!

Cam aşa ar trebui să se cînte la fiecare carnaval organizat de cel mai cocalar primar al ţării care este votat în mod surprinzător de fiecare dată. Da, este acelaşi care se întîlneşte cu te miri cine şi dă împrumut 60.000 de euro unui pacient de la o clinică stomatologică.

Mamaia este un monument al kitschului, un monument al prostului gust şi al cocalarului. Pînă şi cîrciuma maneliştilor de lîngă sala Dalles respiră un aer artistic pe lîngă ce se întîmplă acolo.

Un kilometru de patiserii şi gogoşării, mă întreb dacă şi astea au car alegoric cu cîte o covrigăreasă plină de făină care dansează samba alături de Cezar, Brutus sau Vrîncioaia, tablouri care mai de care mai frumoase, adevărate opere de artă, baiadere cu ciorchini la ureche sau peisaje care nu au nimic de-a face cu realitatea pe care vor să o descrie.

„El (90 spre 100) către ea…
Iubire
Ea – 120
Zi, futu-ţi gura mă-tii
Copilul 40 la 7 ani zîmbeşte tandru”

ceausescu

Oh, şi oamenii, oamenii mustesc de eleganţă, de la papuci, şlapi şi burţi de bere la mame cu colacul odorului cu cap de răţuşcă pus pe creștet, în chip de pălărie, mîncînd un copănel la rotisor şi cu odorul zbierînd în soare.

“Cacă-te, copile,
Cacă-te-n soare,
Mama ta e protectoare!”

Versuri inspirate de imaginea care defeca cu naturaleţe, apărat fiind cu o umbrelă de mama sa!

Dacă viaţa ţi-a fost potrivnică şi te-ai născut de partea cealaltă a adevărului, a luminii şi a vieţii, adică pe dreapta cum vii dinspre Năvodari şi în stînga cum vii dinspre Constanţa, vei risca să mori din două cauze – una ar fi bătrîneţea prematură sau progeria provocată de căutarea unui loc de parcare şi a doua ar fi eternitatea, pentru că dacă nu eşti născut lîngă cele două pasarele poţi să mori fie călcat de maşină, fie tot de bătrîneţe, dar de data asta indusă de aşteptarea la trecerea de pietoni nesemnalizată.

Mamaia este o combinaţie nocivă între cocalarismul băieţilor de bani gata care beau şampanie Mon Cheri, vin cu un Bentley, dau beep-uri de pe cartelă, stau la Rex din împrumuturi la bancă şi au senzaţia că asta înseamnă bogăţie. Ei bine, nu, nu înseamnă asta.

Plaja nu mai există, în schimb există un ţărm de baldachine, şezlonguri şi canapele pe care stă cîte un cuplu în care ea are sînii şi fesele siliconate, iar el are undeva spre 130 de kilograme în viu, iar în carcasă cam tot atît, pentru că de fapt e gol pe dinăuntru, dar are banul, neamule! Fără număr!

Mamaia este imaginea unei ţări împărţite în două clase, cea care mănîncă merdenele tot concediul şi cea care bea şampanie Mon Cheri. Atît! Clasa de mijloc nu mai există, sau de fapt nu mai există acolo.

Tot acolo e o piaţă de carne vie care ar face să roşească de ruşine orice piaţă de sclavi de prin Somalia sau Arabia Saudită, totul sub egida unei televiziuni de modă. Acolo fetele cu nume cu sonoritate dacă – Galina, Olga, Tatiana, Aniusa – îşi prezintă picioarele (pentru că au lipsit în momentul în care Entitatea a împărţit şi sîni pe lumea asta) unuia cu chip de peşte, îndemnate să facă paşi în faţă de către o matroană cu microfon.
Dar cui îi mai pasă de asta? Cui? Nimănui, atît timp cît în ducatul dobrogean al lui Mazăre totul e sclipicios. Pîine şi circ au vrut, iaca au circ, pîinea de la patiserie sau nu, mai bine dobrogeanul Kurtos Kolak.

Curiozitatea mă face să mă întreb cîți dintre miniştri – foşti, actuali sau viitori – s-au dus la Mamaia şi au stat să bea o cafea pe o terasă la „malul mării” de unde nu se vede marea din cauza baldachinelor sau a umbrelelor şi care se bătea pe putere sonoră cu celelalte două terase legate de ea. Cîţi?

Altfel, cred că domnul Victor Ponta nu ar mai trebui să iasă pe sticlă la R (O) TV sau la Antena 3, ci ar trebui să fie personaj, adesea hilar prin ipocrizia sa, pe unul dintre carele alegorice ale lui Mazăre. Acolo e votantul, acolo trebuie să explice cum că impozitele adăugate, nu mărite, nu aduc o pagubă în buzunarul cetăţeanului vizitator al staţiunii.

Cît despre IQ, să fim serioşi, rîdem, glumim, dar numai în incintă.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie, Povesti nemuritoare

2 răspunsuri la „Despre Kitsch si Mamai(e)a

  1. si de unde mai pui ca unele dintre terase nu au grup sanitar

  2. Pingback: Despre Kitsch si Mamai(e)a | UN TARAN,DAR CE TARAN!