“Cum să devii un blogger ca mine" de Nichita Stănescu

Guest Post – Barbu Mateescu – Sociollogica

Ce cărți ar fi scris oamenii din istoria României dacă aceștia ar fi
trăit în ultimii 25 de ani? Ce parteneri de dialog ar fi avut? Cu cine
ar fi lucrat la cărțile respective, dacă ar fi avut colaboratori? Cum
ar fi arătat cărțile respective? Poate că răspunsurile ar suna așa:
(ghid: Camil Petrescu. Mai direct decât îl știm.)
[dacă figurile din manuale sunt pentru tine sacre și de neatins nici
măcar cu o floare, oprește-te acum din citit].
15. „O biserică pe săptămână, o ceartă zdravănă cu primul ministru la
fiecare două luni – viața mea ca președinte al Consiliului Județean
Iași” de Ștefan Cel Mare.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: O carte vie, săltăreață,
precum personalitatea celui care a scris-o. Din nefericire condamnarea
pentru acte de violență la adresa subordonaților a încheiat cariera
politică a acestei figuri interesante, dinamice, care umplea ecranul
televizorului. Deseori la propriu. Îmi amintesc cum s-a certat în 2008
pe mărirea salariilor profesorilor cu Turcescu și Cristoiu, de ziceai
că-i pocnește o venă în tâmplă. Iar acum două săptămâni s-a dat
sentința la ultimul recurs pe scandalul cu înjunghierea lui Decebal și
a început executarea pedepsei. Cum a trecut timpul!
14. „Și atunci mi-am strâns de gât contul de Twitter„, de Eugen Ionescu.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Un titlu melodramatic dar
un conținut spumos. Practic vorbim de poezii scurte și sarcastice.
Cartea e foarte subțirică deci poți s-o pui sub bere în caz că nu vrei
să uzi masa de la terasa unde te afli. Dacă ești hipster trebuie
neapărat să citești această carte dar să nu arăți vreodată, în vreun
fel, cuiva că ai făcut acest lucru.
13. „De ce nu-mi place Ion Iliescu – 18 ani de editoriale
(antologie). Autor: Mihai Eminescu.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Cariera jurnalistică a lui
Eminescu seamănă cu degustarea unei Grase de Cotnari. La început
foarte bun. Apoi delicios. După devii conștient de calitatea a ce ai
în față, ba chiar de calitatea momentului pe care ți-l oferă lucrul pe
care-l deguști. Iar acum suntem beți, fericiți și în paradis. Verdict
despre carte: de achiziționat.
PS: Știu că n-o să-i placă că divulg acest lucru, dar scrie poezii.
Abia aștept să văd ce și cum. Mihai, să nu te prind că nu le publici!
12. „Hacker de sateliți apoi colonel în SRI. Partea a 3-a: cum am
organizat Primăvara Arabă” de Take Ionescu.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Alaltăieri la 6 după-masă
m-am apucat s-o citesc. Nevastă-mea pretinde că la ora 10 s-a certat
cu mine dar eu stăteam cu nasul în carte și nu i-am răspuns de fel. La
miezul nopții am observat că nu mâncasem cina. M-am zdrelit la deget
pentru că încercam să tai roșii în timp ce citeam cartea. Nevastă-mea
a chemat Salvarea – se pare că stăteam în mijlocul bucătăriei citind
în timp ce îmi curgea sânge din mână. Am luat cartea cu mine în
ambulanță. Brancardierul: „Și dumneavoastră citiți Take?” „Mda”, i-am
zis, după care m-am întors cu ochii spre carte. Concluzie: 316 pagini
de drog fulminant.
11. „Cum să devii un blogger ca mine” de Nichita Stănescu a.k.a.
nichitasunteu.wordpress.ro
Părerea criticului literar Camil Petrescu: … nu cred că mai e nevoie
de părere. În mod sigur best-seller-ul anului, o carte care se va
vinde ca pâinea caldă, etc etc etc. Cum să stea lucrurile altfel cu un
blogger care are trafic mai mare decât Hotnews? Ieri Zoso a scris o
postare în care anunța cu bucurie că Nichita a dat link spre el. Orice
pune Nichita pe facebook ia suta de mii de like-uri. Luni, de la 8 la
10 seara, Nichita e în față la TNB și dă semnături pe carte. Deci
fugi, nu mai sta.
10. „Cele mai scumpe locuri în care poți mânca în București„. Autor: Burebista.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Mă întreabă des lumea pe
blog: „Domnu’ Cami, vreau să impresionez fete. Ce carte să țin în
mână? Dar să nu ziceți cărți grele, de filozofie, că se sperie! Și
nici d-alea cu povești complicate că mă întreabă ce e-n carte și nu
știu ce să zic!” Nu aveam o soluție pentru asemenea doleanțe. Acum am.
Mulțumesc, Burebista!
De asemenea o carte bună pentru a da un bobârnac prietenilor ălora ai
tăi mai pretențioși care se laudă tot timpul cu ce și unde au mâncat,
îi știi tu care sunt.
9. „Cum facem reclame pentru rural? Ghidul copywriter-ului inteligent
de Ion Creangă.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: N-am nicio părere, pentru
că nu mă pricep la domeniu și nici nu mă interesează. A, da, mi-au
plăcut anecdotele. Mai ales aceea de la început, când calculatorul în
care se afla noua reclamă pentru Coca-Cola explodează cu tot cu
filmulețul respectiv, cu doar trei ore înainte de livrarea
filmulețului către client. E frumos și când Ion Creangă câștigă
Premiul Cel Mare la Festivalul de la Paris pentru reclama aceea cu
berea „Ana”, știi tu, „hi ha ho ce-mi place tu Ano ta-tamtam ta-taaaa”

PS: Nu știam că se fumează așa de mult în advertising.
PS2: Multe grafice și ceva caricaturi, din câte înțeleg scrijelite
chiar de autor. Nota opt pentru efort.
8. „Mircea Cărtărescu despre Mircea Eliade și Mircea Eliade despre
Mircea Cărtărescu” (co-autori).
Părerea criticului literar Camil Petrescu: O idee foarte inteligentă.
Cel mai bun autor literar din ultimele decenii își exprimă reacțiile,
bucuriile, fricile și descoperirile pe care le trăiește când se uită
la filmele celui mai bun regizor român din ultimele decenii. În
replică, „omu’ care ne-a adus Oscaru'”, cum îi zice soacră-mea lui
Eliade, comentează în scris cărțile lui Cărtărescu. Eu cred că, dacă
cei doi colaborează, Eliade ar lua al doilea Oscar pentru cel mai bun
film străin. Hai că puteți.
7. „Elită, non-elită și anti-elită: 25 de ani de tranziție sub
microscopul sociologului” de Lucian Blaga.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Superbă carte! Deși poate
n-ar trebui să comentez pentru că Lucian și cu mine suntem prieteni de
un car de ani. Și suntem și cumnați. Și locuim la o sută de metri unul
de altul. Așa că zic doar atât: în toată viața ta n-o să cumperi multe
cărți scrise de sociologi. Chiar aș merge atât de departe încât aș
zice că o să cumperi doar una. Hai să fie asta.
6. „Cum am ajuns în semifinalele Cupei Mondiale din 1994” de Aurel Vlaicu.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Da! De la omul care a dat
Suediei golul de 3-2 în minutul 120, știi tu, golul fără de care
ajungeam la penaltiuri, iar la penaltiuri cine știe ce se întâmpla.
Putea să fie și o carte de filozofie kantiană (eu sunt mai degrabă
schopenhauer-ian), dacă era scris pe ea „de Aurel Vlaicu” o cumpăram.
Aș cumpăra și biscuiți dacă ar scrie pe ei „de Aurel Vlaicu”, și pastă
de dinți, și chips-uri, și…
5. „DNA – performanțe și eșecuri din perspectiva liderului
instituției„, Vlad Țepeș în dialog cu Sorina Matei.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: O fascinantă perspectivă
din interiorul – dar și de la vârful! – celei mai importante
instituții anti-corupție din Europa de Est. Asta scrie pe copertă. Eu
n-am citit nici măcar o pagină, încă sunt la cartea lui Vlaicu.
4. „O idilă implauzibilă„. Maria Tănase și Mircea Cel Bătrân (co-autori).
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Cuplul M&M e la al cincilea
roman, iar ritmul este ca de obicei unul de calitate. Subiectul: o
poveste de dragoste neîmplinită între o femeie îndrăzneață-dar-emotivă
și artistică-dar-puternică și un Domn-cu-D-mare, un senior al
finanțelor care impune prin stil și experiență de viață. Diferența de
vârstă dintre cei doi este evidentă dar fără nuanțe incestuale. În
fundal: spionaj, anii 1945-1947, tango, adulter, flori, sărutări și
șoapte.
PS: Am citit rândurile de mai sus lui nevastă-mea, care e mare fană a
cărților lui Maria & Mircea. Ea ar dori să vă informeze că sunt un
nesimțit și că n-am înțeles nimic din carte. Îmi fac datoria de a
transmite mesajul mai departe.
3. „Economie, politică și cultură în România post-ceaușistă„, Nicolae
Iorga, în 28 de volume.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Imposibil de citit în
totalitate pentru că este imposibil de achiziționat în totalitate.
Primul volum nu încăpea în taxi, am aranjat cu o firmă să-l ducă de la
librărie la mine acasă. Cu camionul. Și, atenție, acest prim volum
acoperea doar perioada martie-mai 1995. Soția vrea să mă dea în
judecată pentru tentativă de omor întrucât am scăpat volumul peste ea,
ceea ce i-a cauzat o hernie de disc și i-a rupt două vertebre. Vecinii
au sunat la 112 crezând că e cutremur. Aviz amatorilor.
2. „Blestemul de a fi fan Dinamo„, de Emil Cioran.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Iată ceva remarcabil – o
carte scrisă de al doilea gazetar sportiv din România (evident după
Tolo). Cioran își dă arama pe față. Bine, știam cu toții că e
dinamovist, dar acum vedem în detaliu ce înseamnă asta. Cartea începe
și se termină cu Foresta-Dinamo 5-4, deci știi că e bună.
1. „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale.
Părerea criticului literar Camil Petrescu: Vedem cu toții că e o
alegorie a turului doi din 2009, nu? Venturiano e Hrebe, Ipingescu e
Vântu, Zița e Diaspora. Sau Veta era Diaspora? Cred că Zița. Of. Vezi,
de aceea e bine să cumperi piesa, să o ai acasă în bibliotecă, să te
poți lămuri ce-i cu Veta și ce-i cu Zița.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Guest post

2 răspunsuri la „“Cum să devii un blogger ca mine" de Nichita Stănescu

  1. Super tare ! O lume imaginata superb ! Nu m-am gandit niciodata cum tehnica poate afecta cultura si destinul unui neam !

  2. Nu pot fi foarte serios, deşi subtextul tău e cât se poate de serios. Şi asta pentru că seriozitatea mea are, totuşi, limitele ei.

    Cezar Petrescu ar fi scris „Indesit, ursul polar”. Camil Petrescu ar fi replicat cu „Patul lui Hocus – Pocus”.
    Eugen Ionesco ar fi supralicitat cu „Jocul de-a tembelul”, iar Eugen Simion ar fi publicat eseul critic „Moartea lui Percutio”.
    Mihai Eminescu, ar fi scris oda ” Lu’ Ceafărul”, iar Titu Maiorescu ar fi spus despre asta că forma scuză mijloacele.
    Nichita Stănescu n-ar fi existat, pur şi simplu pentru că ar fi fost rupt măiastru de un cal albastru. Dar Labiş ar fi supravieţuit, deoarece „geografia timpului e-n faţă”.
    Amintirile lui Creangă ar fi fost prevestiri, iar dumbrava lui Sadoveanu ar fi fost retrocedată lui Patrocle. Ş.a.m.d.
    Singurul nealterat de vremuri ar fi fost Arghezi:
    „Din bube, mucegaiuri şi noroi
    Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
    Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
    Şi izbăveşte-ncet pedepsitor
    Odrasla vie-a crimei tuturor.”