Reforma, tusea si junghiul

Până acum teoria unanim acceptată era că electorii s-au supărat şi de aceea au votat în masă USL, indiferent de ce candidat propusese struţocămila.
Nici unul dintre cei care au lansat teoria asta nu s-au uitat şi la cauzele mai adânci ale acestei nemulţumiri.
Când au venit la putere în 2004, au promis că fac marea cu sarea, rezultatul a fost însă fix vacs! De fapt, în afara justiţiei care a început să ia avânt de abia de anul trecut, Alianţa DA nu a reuşit să reformeze mai nimic: nici sistemul de sănătate, care se află şi acum, după 25 de ani, într-un colaps total, nici învăţământul, unde pe de o parte profesorii şi învăţătorii sunt prost plătiţi, pe de altă parte programa şcolară nu e mai acătării decât acum 30 de ani; cu diferenţa că atunci se mai punea mâna pe o carte, pe când acum se pune mâna pe FaceBook şi, în general, elevii ies din liceu cu şcoala vieţii, astfel încât nu sunt în stare să citească un text la primă vedere. Şi mai ales, nu a reuşit să restructureze coerent sistemul de muncă în instituţiile bugetare. Şcoală vieţii te căleşte dar nu te învaţă carte.

Toţi avem experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante cu câte o instituţie a statului român. Indiferent de situaţie vei avea în faţă următorul tablou:
– O doamnă sau un domn, trecuţi lejer de prima tinereţe, care sunt plictisiţi de viaţă şi aşteaptă să se termine programul, ea să se ducă să vadă Suleyman, el să bea o bere cu băieţii de la birou.
– O reţea informatică învechită, aflată undeva la graniţa dintre un 286 şi un Pentium IV.
– O atmosferă de lucru îmbâcsită, în care nu se transmite nici o informaţie, căci totul se face după ureche, după vrerea şefului mai mare sau după nişte dispoziţii date absolut aleatoriu, conform principiului din fizică numit mişcarea browniană.
– Şi poate cel mai grav, ghişeul, nene, ghişeul care are un zid de sticlă şi o mică gaură la care petentul, contribuabilul stă aplecat în poziţia ghiocel ofilit.

ghiseu ghiocel

În momentul în care s-a făcut marea debarasare a bugetarilor, nimeni nu s-a gândit la nevoi, ci la pile, cunoştinte şi relaţii (PCR). Nu a primat competenţa ci cu totul altceva. Bugetarii au fost seceraţi la număr, nu s-a ales nimic pe baza unei minime logici. Trebuia făcut totul la repezeală. Iar afirmaţia că bugetarul e rău de la natură e doar un alt mit. Nu toţi sunt aşa, există şi competenţi printre ei.

Din păcate, în lumea asta a omului care are serviciu liniştit (vorba vine) la stat s-a încetăţenit expresia strămoşească: Lasă că ne descurcăm noi! Păi da, vă descurcaţi voi, dar noi? Noi ce vină avem că voi vă descurcaţi pe pielea noastră? De ce eu trebuie să fac trei drumuri pentru o hârtie care nu poate fi dată în aceeaşi zi, ci în 24 de ore. De ce eu trebuie să mă acopăr de hârtii, iar voi doar să cereţi semnături şi ştampile. De ce? Simplu: pentru că în loc să stea cel care ştie să lucreze la calculator şi să folosească tehnologia lui 2014, pe loc a rămas o tanti cu părul verde sau mov, care trebuie să împartă, în timpul programului, felia de parizer cu vecina de la ghişeul de vizavi, deşi ea avea în faţă o coadă de 10 persoane. De aia!
Şi pentru că în România aceluiaşi an 2014 nu există o bază de date centralizată şi care să fie partajată între poliţie, muncă, sănătate, impozite şi taxe locale şi ce o mai fi. Nu nene, fiecare cu baza lui de date, fiecare cu a mă-sii, pentru că singură informaţie care se partajează este cea care este postată pe Facebook despre cât de frumos a fost în Grecia şi/sau dacă a făcut căcuţa copilul de doi ani, care a avut crampe aseară. Cu poză, dacă se poate, la patru megapixeli.

Şi cu ocazia fiecărui ciclu electoral, toţi politicienii, mai mult sau mai puţin vocali, se vor întreba de ce alegătorul votează în silă, împotriva oricărei logici (vezi cazul Becali) sau, şi mai rău, nu vine la vot, ajungând astfel ca România să fie condusă de o majoritate a minorităţii, rezultând un parlament al nulităţilor noastre de toate zilele.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Istorie politica, Political Zombies

2 răspunsuri la „Reforma, tusea si junghiul

  1. aia cu felia de parizer am văzut-o și eu. Chiar culoarea părului! Tare imagine! În Franța nu sînt cozi pe la ghișee (în general, nu vorbesc cde alea cu imigranți)) dar trebuie să-ți iei rendez-vous cu o zi înainte, cel puțin.

  2. sila de ei, asta e raspunsul.