Scurta de luni XLXI–1990 iarasi

„România nu este rupta decât in propaganda de pe Hotnews si Gândul” – Victor Ponta (de aici)

rezultate-vot-alegeri-prezidentiale-2014_02

Nu România nu este rupta de acum, România nu a fost rupta atunci când a apărut USL si nu, România nu a fost rupta in momentul in care Traian Băsescu anunta tăieri de salarii.

România este rupta din 1990.

Iar pentru asta trebuie sa ii mulţumim mentorului lui Victor Ponta, Ion Iliescu zis si  ” nemuritoru’ „

FSN – 1990

PSD 2014

Golani

Lucruri

Agitatori

Agitatori

Bun roman

Romania unita

Propaganda taranista

Propaganda opozitiei

Legionari

Diaspora

Un presedinte pentru linistea dumneavoastra

Un presedinte care uneste

Boierii care vor sa ia pamintul

Romanii voteaza romani

De ce am senzatia ca traiesc in 1990 ?

Oricum ultimul pasager este rugat sa stinga lumina de pe aeroport !

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Campanie 2014, Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Political Zombies

5 răspunsuri la „Scurta de luni XLXI–1990 iarasi

  1. Absolut de acord cu tot ceea spuneti, dar, hai sa privim si spre alternativa. L-ati vazut aseara pe Iohannis la Realitatea ? Dezamagire totala !

    • Dezamăgirea este consecinţa directă a amăgirii. Pentru că nu pot vorbi în numele altora, spun doar că, în opinia mea, Johannis este coerent cu sine şi cu toate declaraţiile anterioare, dar ceva mai descleştat decât începuse. E suficient, nu e? Nu cred că este esenţial. Până la proba contrarie, care nu poate veni decât în urma faptelor sale ca preşedinte, Johannis se apropie cel mai mult de tipologia preşedintelui pe care mi l-aş dori. Nimic mai mult. 🙂

  2. În comunism am avut România complice şi România mută. Acum la complicitate am adăugat oportunism şi la muţenie indiferenţa nesimţită. Dar amândurora am adăugat şi doze importante de egoism crud.
    România unită e un slogan extraordinar, şi ca orice chestie extraodinară e utopică. Exact ce pretinde ca normalitate o autocraţie. Restul e punere în scenă.
    Nu de „unitate-n cuget şi simţiri” avem noi nevoie, ci de „unitate” în acceptarea evidenţei că suntem diferiţi fără a fi nevoie să ne canibalizăm, că transformarea noastră în clone ideologice încolonate în spatele unui lider îmbătat de sine înseamnă depersonalizare şi că „unitatea” în organizaţii concurenţiale în plan politic înseamnă ataşament faţă de valori şi principii concurente şi nu uniformizarea în armate care nimicesc tot ce le stă în faţă.
    Între alb şi negru, care sunt fără a fi, există multitudinea de culori şi nuanţe care fac frumuseţea lumii. Ignorându-le, ne urâţim cu bună ştiinţă.

  3. Raule. Nu suntem in 1990. Stii de ce? Pentru ca nu mai avem douazeci si ceva de ani! Din pacate!

  4. NU mai are ce stinge, ca intre timp PSD va fura si becurile si pista.