Dacopații suntem noi.

Doar că nu știm

Guest post scris de Andrei Tiut

Primesc de la autorul Tarot Politic următorul articol: Iisus a fost dac, nu evreu !. Pe care vă rog să îl citiți. Serios, citiți-l. Insist.

Bun, ne-am pus mai mulți amici întrebarea cum funcționează mintea celor ce produc așa ceva. După mine trei sunt tehnicile (adică erorile logice de bază).

1. Orice deviație de genul acesta se hrănește din deviațiile anterioare. Odată ce ai acceptat că dacii se întinseseră până în Turcia și India, prezența lor în Israel devine mai ușor de acceptat.

2. Se abuzează în mod sistematic de limbă. Practic, limbajul creează realitate. De ex Capadocia devine Capadochia, apoi devine capătul Dochiei, apoi devine capătul [granița] Daciei. Să zicem că ar fi așa. Înseamnă asta că acolo s-a aflat în mod real o graniță? Nicidecum, limba e liberă și nu poate fi îngrădită. Florin Fermecătorul nu este neapărat fermecător, Adi nu este o minune, „persoanele cu dizabilități” nu sunt mai persoane decât atunci când se numeau „invalizi”, etc.

3. Afirmația vag plauzibilă. Frumusețea acestei tehnici este că se preface a demonstra ceva fără a se obosi să demonstreze nimic. Tendința noastră de oameni raționali este să găsim veriga slabă dintr-un argument ca să rupem lanțul care duce la concluzie. În cazul conpiraționismelor lanțul se oprește pe undeva la mijloc iar concluzia se pronunță cu autoritate. Logic, dacă daco-hitiții au fost în Palestina asta nu dovedește „teza” autorului. Dar tendința noastră va fi să demonstrăm că dacii nu erau hitiți și așa ne punem într-un teren unde nu știm noi istorie adevărată câtă istorie falsă știe adversarul.

Dar, de fapt, nu mă interesează aventurile dacilor imaginari. Nu scriam acest articol dacă nu aveam revelația că exact aceleași tipuri de erori sunt folosite când se vorbește politică și politicieni. Este drept, teoriile conspirației sunt mai caricaturale și ne fac să ne simțim deștepți. Dar oare nu acceptăm și noi aceleași mistificări?

1. Aberațiile politice de azi se hrănesc din aberațiile politice de ieri. Politica este complicată. Dar dacă știm că Ponta este omul rușilor și al Gazprom sau Băsescu omul nemților și al Chevron, atunci brusc toată complexitatea devine simplă și ușor de înțeles. Doar că este aceeași claritate pe care o are dacopatul când vorbește de mega-imperiul strămoșesc.

2. Despre abuzul de limbaj ce să mai zic? Ați aștepta aici să va spun despre „stânga” și „dreapta” și cum ne așteptăm ca realitatea să se conformeze cuvintelor noastre. Ntz. Am ceva mai frumos. O frază din 2013: PSD este un partid mare și nu poate să accepte să nu dea președintele României. Ei bine…poate.

3. Mai avem afirmația vag plauzibilă. Mă gândesc aici la exemple precum: Arestarea lui Apostu dovedește că DNA este imparțial. Evident, arestarea unui om nu dovedește nimic. Ca și hitiții din Palestina, arestarea d-lui Apostu nu a fost niciodată ultima propoziție dinaintea concluziei ci doar prima propoziție dintr-un posibil argument.

Pseudo-argumente precum cele de mai sus sunt mereu în gura politicienilor și ziariștilor. Dar nu asta este vestea rea. Vestea rea este că același tip de gândire îl găsim la prietenii și vecinii noștri pe Facebook sau la coadă la supermarket. Dacă te uiți în oglindă și te asculți gândind chiar și tu, cititorule, s-ar putea să ai o surpriză. O, cititor fățarnic, tu, semenul meu, frate!

Andrei Tiut

Anunțuri

Comentarii închise la Dacopații suntem noi.

Din categoria Guest post

Comentariile nu sunt permise.