Inutil, inutil, inutil

Încep cu mulţumirile.
Mulţumesc Semanticus că ai postat articolul ăsta!
Mulţumesc Semanticus că o dată cu apariţia soarelui ai scos la lumină această capodoperă a analizei despre Twitter şi Facebook.

Domnişoara Andreea Hanganu face o pertinentă analiză privitoare la interacţionarea instituţiilor statului cu mediul virtual (aici). Cu reţelele de socializare.


Păi nene avem o pleiadă de Social Manageri care de asta se ocupă! Şi acum, că tot e la modă partidul Facebook şi diverse grupuri de revoltă on line s-a găsit şi motivarea pentru a face un soi de analiza la numărului de like-uri şi/sau de urmăritori.

Dintre acestea, avem câteva ministere care comunică într-adevăr bine pe Facebook, produc un conţinut de calitate, actualizat permanent şi raportat foarte bine atât la strategia şi obiectivele instituţiei cât şi la agenda publică românească.

Singură şi cea mai simplă analiză care se poate face este asta:

Comunicarea instituţiilor statului cu ăla care dă like-ul este unidirecţionala şi nu bidirecţionala. Pentru că nu au un departament specializat în aşa ceva. Şi pentru că le este lene. Şi nu numai.

Probabil după această analiză de largă respiraţia se vor găsi şi nişte bani pentru adâncirea cercetării când se va descoperi cu stupoare că trei sferturi din ăia care dau like-uri sunt din gaşca lui Horea Badau şi al său OnlineReport sau din trupă de postaci ai PSD care au sarcina de serviciu să le placă absolut orice spune guvernul. Automat şi fără prea multă gândire. Exemple de astea se pot da cu sutele şi de pe Facebook şi de pe Twitter.

Hai să nu ne mai ascundem după degete, instituţiile statului român nu au capacitatea de a comunica cazual cu electoratul pe canalele social media. Şi atunci instituţia primeşte „like-uri” de la oamenii de partid care nu se aşteaptă la vreo interacţiune fie există o ceată de opozanţi care vor face stalking la orice postare.

Un studiu inutil ca multe altele care se fac în România cu care mai târziu ne putem lăuda că au pie chart-uri bicolore şi dau sentinţe serioase. Căci vorba bancului, se consumă mai mult.

Badea Ion se pregătea să între în gospodărie la badea Gheorghe, când vede un câine mare ciobănesc, cu o faţă fioroasă, că se uita la el din curte. Speriat, renunţă la gând şi îl strigă pe badea Gheorghe. – Ce-i mai? scoate Badea Gheo capul pe geam.
– Hai să-mi deschizi poarta că imi e frică de câine!
– Hai, numa, că nu-ţi face nimic!
– Nu intru că mi frică.
– Hai, dacă-ţi spun!
Până la urmă, badea Ion îşi ia inima în dinţi şi intră în curte. Se duce uşurel pe lângă perete şi până la urmă ajunge în casă. După ce închide uşa îi zice lui badea Gheorghe:
– Bă, Gheo, rău câne ai!
– Aşe-i cum zâci – rău tare.
– Să uita aşa fioros de am zis că o iau la fuga. Da, spune-mi, de ce nu mârâie, nici nu latră, nici nu muşcă, numa să uită aşa urât?
– Mă, cânele ăsta-i din ăla care să consumă-n el…

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Miorita laie laie bucalaie

3 răspunsuri la „Inutil, inutil, inutil

  1. Reblogged this on MM's Blog.

  2. genial bancul :))))) si textul, sa ne intelegem 😛

  3. Jax

    Un introvert,mama draga😀