Parlamentul si reforma lui Iohannis

Preiau de pe siteul context politic un articol al amicului Billy Bob.

Citind transcriptul declaratiilor din Parlament ale domnului presedinte Iohannis, am vaga impresie ca vorbeste dintr-un text bagat sub nas si doar un pic adaptat persoanei sale. Nu fac comparatii cu Traian Basescu, dar speech-ul pare un soi diluat de stare a natiunii la nivel de macro-management. Facem si asta, si ailalta, reforma va fi de substanta si toata lumea pare de acord.

Pe scurt, in actuala sesiune parlamentara, presedintele Romaniei cere si este gata sa colaboreze cu cel mai numeros si, din punctul de vedere al DNA, cel mai corupt Parlament din istoria democratiei romanesti, pentru a reforma sistemul electoral, pentru a legifera votul in diaspora, pentru a schimba legea finantarii partidelor si pentru a apara drepturile fundamentale ale cetatenilor din prisma monitorizarii statului (alias legea securitatii cibernetice).

Nu inteleg din ce perspectiva de putere se duce acest dialog. Institutional, vorbind, domnul Iohannis ar putea sa fie un lame duck, cu majoritatea PSD in Parlament. Ca aceasta majoritate se va schimba in curand in favoarea opozitiei e cumva un secret deschis, dar coruptia este sistemica, iar reactia justitiei, desi tarzie, pare sa nu priveasca linia politica. Cu cine face domnul Iohannis reforma statului roman, a politicii si a partidelor, daca acestea sunt profund corupte sau parte a sistemului de resort? Pentru ca daca aceasta este mesajul domniei sale, mai exact “reformati-va sau va saltam”, domnul Iohannis nu are nicio parghie institutionala, ci doar cheama taxiul care sa urmeze duba, urland si el nino-nino din urma.

Oriunde in alta parte a lumii civilizate, sa-ti pice fostii ministri, politicieni si prezidentiabili ca mustele in plasa justitiei, in timp ce unii dintre ei urla pe tema politizarii serviciilor secrete, sa ai un fost presedinte care pe final de mandat avertizeaza in acelasi sens, sa ai un scandal monstru pe tema votului in diaspora, sa-ti demisioneze sefi ai serviciilor secrete, toate aspectele acestea ar cam face de ras democratia, drepturile si glia. La noi, presedintele ales pe un val de ura populara la adresa clasei politice vine si, civilizat, european cere clasei politice o reforma eminamente interna. Iar eu vin si intreb, ca prostul: cu ce?

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

Un răspuns la „Parlamentul si reforma lui Iohannis

  1. Cred că problema e pusă la modul „supărat”, fatalist, fără legătură însă cu intenţionalitatea de reformă a lui Johannis. De fapt, Johannis apare în subtext pe post de Păcălici, de Popa Prostu’ sau alt personaj bun de luat în bătaie de joc, cea mai „serioasă” activitate băştinaşă.

    Într-adevăr, calitatea umană a parlamentarilor se află într-o descreştere evidentă, deşi numărul lor este mai mare decât în alte legislaturi. Cum facem reformă în aceste condiţii?
    Avem două variante:
    1. Aşteptăm alegerile din 2016 şi ne punem speranţa că parlamentarii de atunci vor fi curaţi, inteligenţi şi altruişti. Dar n-avem nici o garanţie, deoarece am utiliza regulile de azi: aceeaşi lege electorală, aceeaşi împărţire administrativ-teritorial-politică, aceleaşi ambiguităţi constituţionale, aceleaşi legi ale partidelor şi finanţării lor.
    2. Să determinăm reformele sistemului încercând să aducem parlamentarii ăştia de-acum la o cât de cât rezonabilă înţelegere a necesităţii reformelor pomenite, asta înainte de următorul ciclu electoral. Cu noi reguli, care să constrângă şi partidele la o reevaluare a filtrelor pentru candidaţi şansele unei revigorări a sistemului politic cresc. Şi eu nu văd o altă cale.

    Varianta 3 este reprezentată de fatalitate, lamentaţie, ritualul drobului de sare, băşcălie şi sictireală. Variantă pe care o dezavuez.