Despre inestetic si succes politic

Femeile frumoase sau cel puţin arătoase nu au loc în politica românească. Trăind cu frica în sân ca nu cumva istoria să se repete, electoratul român a decis că frumuseţea nu este compatibilă cu politica, şi invers.
Nu poţi fi şi deşteaptă, şi frumoasă în România. Poţi fi ori numai deşteaptă, ori numai frumoasă sau de fapt e mai bine să nu fii nici una, nici alta.

În plus, dacă eşti femeie, politician şi mai ales arăţi bine, atunci e musai să fi trecut prin patul vreunui şef de partid. Chiar vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a susţinut că multe dintre femeile din politică românească au ajuns acolo unde sunt pentru că „au trecut prin paturile şefilor”. Şi atunci de ce ne mai miră zvonurile despre Elena Udrea (Traian Băsescu) sau Alina Gorghiu (Bogdan Olteanu). Fiecare are în mentalul popular un mentor mai mult sau mai puţin sexual, care a reuşit să o ajute astfel încât să ajungă la vârful politicii.

Cine sunt în schimb politicienele care se bucură de încredere? Norica Nicolai, Ecaterina Andronescu, Rovana Plumb sau Maria Grapini.

Citind numele de mai sus, e simplu să îţi dai seama că în politica românescă, pentru a avea succes, şi ca să te fereşti de sloboda lumii gură, trebuie să ai în general peste 50 de ani, să te îmbraci între tern şi insignifiant şi mai ales să nu ştii să scrii prea bine româneşte, iar gramatica să-ţi fie, dacă se poate, străină total.

Nu e neapărat aşa, dar viaţa politică de până acum ne-a arătat că asta e situaţia şi nu o poţi îndrepta, pentru că misoginismul de ambe sexe este selectiv. Este atât de selectiv, încât preferă ca o femeie să fie reprezentată de versurile astea:

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.
(George Bacovia – “Plumb”).

Decât de astea:

Lasă-mă eule să râd pe spate:
Mi-au gâdilat inima frunzişe vărsate.
Livada rece, ninsori ce scuturi,
Nu mă lăsa să dorm somn cu fluturi.
(Leonid Dimov – “Cină cu Marina”).

Nu, în România nu poţi face politică dacă eşti blondă, dacă ai sub 50 de ani, dacă te îngrijeşti şi dacă nu ai copii, pentru că Firea. Gabriela Vrânceanu Firea, zisă şi Latrina PSD. Ştiu că imediat toată lumea se va gândi la o anume blondă, dar nu e aşa. Mai sunt blonde prin politica românească, dar nu sunt băgate în seamă, pentru că ele nu au devenit brusc purtătoare de mesaj (vezi cazul doamnei Mitrea, Manuela Mitrea, şi ea tot blondă este).

Pentru electorat este bună bărbăţia femeii, bărbăţia afişată, precum cea a Noricăi Nicolai, bărbăţia falsă ca Ecaterinei Andronescu (deşi ea pare o bunică simpatică care este vânată insistent de DNA, şi, nu, ea nu face nicio mişculaţie, nimic, nici nu ştiu cum de îmi permit să mă gândesc la aşa ceva, căci cine ştie, poate începe să plângă şi să frângă inima telespectatorului mai slab de înger) sau hotărârea aproape credibilă a Rovanei Plumb (nicio legătură cu poezia de mai sus).

Speriat de anii de comunism în care excelenţa în „politică” era atinsă de o Ana Pauker sau de o Lina Ciobanu sau, şi mai rău, de o Suzana Gâdea, acum votantul nu poate ieşi din paradigma inestetic – coerenţă politică – succes în carieră.

Să mă ierte doamnele pomenite aici, dar cam aşa stă treaba. Uitaţi-vă în oglindă şi comparaţi-vă cu, să zicem, Cătălina Ştefănescu. Nu e aşa că deţineţi un handicap? Îl deţineţi, dar colectivul vă va ajuta să treceţi peste, pentru că de ce am avea nevoie în politica românească de femei frumoase şi deştepte?! Ori una, ori alta, dar niciodată pe amândouă odată, căci altfel umbra nepăsării se va lăsa peste celelalte, şi cum ar mai răzbi atunci? Pentru că lumea e multă, mesele sunt puţine.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Istorie politica, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

2 răspunsuri la „Despre inestetic si succes politic