Arhive lunare: Februarie 2017

Ruine

Rovana Pb, Cristian Busoi, Adrian Nastase, Liviu Dragnea, Traian Basescu,  Mugur  Isarescu, Ion Ilescu, Teodor Melescanu, Calin Popescu Tariceanu, Ecaterina Andronescu, Serban Nicolae, Alina Gorghiu, Ludovic Orban, Eugen Bejenariu, Ana Birchall, Mircea Dusa, Florin Iordache, Natalia Intontero, Marius Manolache, Rodica Nassar, Bogdan Niculescu Duvaz,Fisher Body 21 Plant Constantin Nita, Ninel Peia, Victor Ponta, Catalin-Marian Radulescu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Radu Stroe, Madalin Voicu, Varujan Vosganian, Andrei Gerea, Eugen Durbaca, Mircea Banias, Catalin Beciu, Raluca Turcan, Adriana Saftoiu, Eugen Nicolăescu, Sulfina Barbu si ar mai fi multi altii, dar care acum sunt putin ocupati cu DNA.

Ăştia sunt toţi care vor participa într-un interval de timp mai apropiat sau mai îndepărtat la o întâlnire în cadru intim cu ambasadorul Germaniei, domnul Alzheimer, şi cu cel al Marii Britanii, domnul Parkinson. Ăştia sunt stâlpii mici şi, deşi ai politicii din România, dacă nu sunt ei în frunte se duce dracului totul. Dacă nu sunt ei în frunte nu trebuie să fie altcineva în frunte pentru că strică tradiţia de milenii a partidului.

Până la urmă e simplu, nici un partid clasic nu vrea să se reformeze, să aducă oameni noi, iară dacă îi aduce îi ţine sub papuc ca să nu strice corola politică a partidului. La cele noi e mai simplu, trebuie să se definească uşor politic, până la urmă ce vor să facă, cum vor să facă şi cum au de gând să facă, nimic mai simplu.

Toţi urlă la ananghie că vor schimbare, numai că nu o şi fac, pentru că a schimba înseamnă a îi lasă pe cei de mai sus fără obiectul muncii. Şi ce faci cu un om care toată viaţa sa nu a făcut decât politică şi brusc se trezește că e irelevant? Îl arunci la gunoi? Nu, în reciclezi şi îi dai o sinecură.

Ultimul care stinge lumina după ce ăştia toţi vor fi murit natural va fi declarat erou al naţiunii, până atunci nu va mai rămâne nimeni să îi asculte şi vor striga în gol.

Muriţi!

Atât!

Comentarii închise la Ruine

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana

Invinsii tranzitiei

Acestea e un text mai vechi dar care se poate aplica oricând.

Aseară, după cele 22 de minute de întuneric am trecut pe lângă televizor şi am văzut demonstraţia de la Cotroceni. Văzând imaginile alea mi s-a iţit o părere aşa din camera de alături care spune cam aşa:

Deşi voci de influencerii spun despre cei strânşi acolo că sunt doar victime şi că trebuie să îi tratăm ca atare eu nu cred că sunt nici victime şi nici nu trebuie trataţi ca atare.

Hai să ne gândim altfel un pic.

Dacă în locul ăla, media de vârstă era undeva între 60 şi 70 de ani cu rare excepţii, asta înseamnă că prin 1990 ăia aveau între 33 şi 43 de ani, adică trăiseră o mare parte a vieţii în timpul dictaturii şi a odioasei sale soţii.
A venit peste ei valul post 90 cu inflaţie, privatizări făcute aiurea şi toate cele, s-au trezit din sânul lui Avram (aveau casă şi muncă, da mai puţin ce să pună pe masă dar nu îi ploua în cap măcar) intro societate pe care ei nu o înţelegeau deloc şi nici nu au făcut efortul să o înţeleagă.
Ei nu sunt victime, sunt înfrânţii tranziţiei, sunt cei care nu au văzut că lumea în care au intrat însemna şi informatizare şi competenţe şi mai ales curajul asumării unor decizii riscante. Nu au vrut să facă asta, 27 de ani mai târziu s-au trezit într-o lume pe care nu o înţeleg, în care comunicarea e mai rapidă şi telefonul nu mai are cuplaj să te, sau să, îl asculţi pe cuplat ce vorbeşte şi cu cine.
Mentalităţile la muncă s-au schimbat, mai greu dar s-au schimbat, din societatea care funcţiona pe principiul „ei se fac că ne plătesc, noi ne face că muncim” s-a ajuns în locul, fără de întoarcere unde se aplică o chestie mai dură „te plătesc în conformitate cu ce competenţe ai, nici mai mult nici mai puţin”

 

Mi-aduc aminte cu nostalgie un reportaj din momentul în care s-a făcut prima privatizare ratată la Hunedoara, şi unde mulţi dintre muncitori au ales s aplece cu salarii compensatorii băbane. Pe care le-au cheltuit pe te miri ce, nu ca să îşi înceapă vreo afacere, chiar şi mic trafic cu rulmenţi de la turci, şi am văzut un domn cam la vreo 35 de ani care spunea nervos „Păi eu ce fac acum? Eu muncesc de la 16 ani aici! Nu ştiu să fac altceva! Ar putea statul s ama ajute şi să îmi dea o indemnizaţie ceva!” şi mă gândeam că nene, asta nici măcar nu îşi pune problema recalificării, nu mai zic de o firmă ceva.

E, ăştia sunt înfrânţii tranziţiei. E trist dar e adevărat, o parte din poporul ăsta a fost învins de vremuri şi de anchiloză mentală din cauza comunismului. Nu trebuie să căutam vinovaţi, nu, Antena 3, România tv nu fac decât să exploateze acest segment de populaţii care a pierdut startul şi acum se vede nevoit să trăiască greu.

Nimeni nu e de vină pentru asta doar ei că nu au găsit puterea adaptării la condiţiile noi din ţară şi a funcţionat destul de abrupt teoria conservării speciilor a lui Darwin.

Atât.

P.S. Bonus Experimentul Pitesti pe stil nou

Comentarii închise la Invinsii tranzitiei

Din categoria Uncategorized

Despre violență

tr3i

Dl. Liviu Dragnea nu scapa nici o ocazie să ne reamintească despre posibilitatea izbucnirii unor violențe la protestele organizate zilele astea în toată țara. Exceptînd incidentele produse de galeriile echipelor de fotbal, incidente care au fost marginale, protestele au fost pașnice. Am văzut oameni veseli, fără ură în priviri și debordînd de creativitate.

Dar să vorbim despre violența in politica românească. Ajunși în acest punct, poate este bine să ne amintim de C.V. Tudor, unul dintre cele mai toxice produse ale politicii românești. Vă mai amintiți de listele cu trădatori de țară publicate în „România Mare” din anii ’90? Dar de promisiunile de procese și execuții pe stadioane din campania prezidențială din 2000? Ar fi de spus multe despre derapajele d-lui Vadim Tudor: amenințări, înjurături, scuipături ș.a.m.d. Nimeni n-a scapat de lăturile lui Vadim. Nimeni! Femei, oameni cu ani grei de pușcărie politică în spate, oameni de cultură, oameni simpli…

Vezi articol original 389 de cuvinte mai mult

Comentarii închise la Despre violență

Din categoria Uncategorized