Arhive pe categorii: Miorita laie laie bucalaie

Pitecantropi 2017

De ieri, de când a vorbit Liiceanu în faţa comisiei LIBE a Parlamentului European, au început să curgă valuri de osanale şi lături.

Nimic neobişnuit. Ce m-a făcut să râd însă era tonul de bocitoare de cimitir a celor pro, ce vreţi voi, PSD, Dragnea, Grindeanu, Putin, și care toţi, la unison, aveau un singur CD cu o singură melodie, care se cheamă „ruşinea de a ne spăla rufele în public“.
Apelând la citate care să te lovească la corazonul naţional gen „Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări“Mircea Eliade. Până la urmă, nici măcar nu e departe de adevăr.

Şi cum dracu’ să nu îţi fie ruşine în momentul în care ai deputaţi nişte pitecantropi mononeuronali, care ştiu un sigur lucru: că sunt la putere, ca atare fac ce vor ei.

La o simplă înşiruire de nume – Cătălin „scot AKM-ul pe stradă“ Rădulescu, Corneliu „sunteţi depăşită de situaţie, domnişoară“ Bichineț, deputat PMP sau Valentin „lupta împotriva burghezo-moşierimii din anii ’50“ Boboc, constaţi că, de fapt, da, domnule, îţi poate fi ruşine şi să vrei să zici că nu aparţii acestei naţii.

În Italia mijlocului de secol al XIX-lea, Cesare Lombroso a enunţat teoria care considera criminalul că are înnăscută tendința spre infracțiune, tendință observabilă în trăsăturile fizice ale feței.
Acum, uitaţi-vă niţel la ăştia, nu e aşa că se poate aplica liniştit darwinismul social pe exemplarele care sunt în parlament? Nu vi se pare că parlamentul de acum este o încununare a incompetenţei şi a prostiei care au zăcut în adormire sute de ani în poporul ăsta?

Nu poţi să nu râzi când vezi că ăia care fac legile în România au două calităţi: sunt analfabeţi funcţionali şi sunt, în general, hoţi. Cu rare excepţii, în parlamentul român cam toţi sunt aşa. Şi apoi cum dracu’ să infirmi teoriile lui Lombroso dacă te uiţi la ei? Cum?

Dacă nu sunt libidinoşi, au o privire pierdută undeva în neant ,dar vin la tine şi, cu tupeu, îţi spun: Bă, eşti prost!

Altfel de ce te-ai enerva? De ce să îţi piară ţie o sumedenie de neuroni când se poate atât de simplu să părăseşti ţara asta trântind uşa şi lăsând un bileţel pe masă la aeroport pe care scrie „ultimul să stingă lumina în ţară când pleacă“?
Trist e că becul deja pâlpâie, iar eu nu mai am de mult dorinţa să fiu iarăşi carne de tun, aşa cum am fost în ultimii 27 de ani de democraţie originală a celor care au muncit şi nu au gândit niciodată. Se pare că la fel au făcut şi în ziua de 11 decembrie.

P.S – Supliment de lectura  – Acești bizari care ne guvernează. E cu poze.

Anunțuri

Comentarii închise la Pitecantropi 2017

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie

Despre Tănase Sotirescu si programul de guvernare al PSD

E deja 5 AM şi simt cum va începe iarăşi o nouă zi în care Dragnea îşi va flexa muşchii la cam toată lumea pe care o va întâlni. Problema e că el îşi va flexa muşchii doar la el pe palier pentru că pe restul scării numite uniunea europeană, România va ocupa ca de obicei, alternativ cu Bulgaria, subsolul sau demisolul. Căci aşa e în politică şi economie.

Altfel am încercat să citesc şi eu ce e scris în programul de guvernare a guvernului Grindeanu iar după parcurgerea a vreo trei capitole şi două beri am înţeles că acolo la PSD ori au o imaginaţie bogată ori nu o au deloc. Paginile pe care numai Liviu Dragnea le cunoaşte par a fi extrase, lejer, cu copy paste, de pe site-ul referate.ro.

Dacă parcurgi liniştit promisiunile PSD îţi dai seama că de fapt ţara asta a stat până acum pe un munte de bani şi uite că nimeni nu a vrut să îi cheltuiască. Sună frumos dar nu prea e aşa, dar ce mai contează acum când vor mări salariile bugetarilor, tuturor bugetarilor nu numai profesorilor şi/sau medicilor.

De ajuns aici, de ajuns la această majoritate ar trebui să mulţumim în primul rând liberalilor care mândri nevoie mare şi lejer frustraţi că nu mai sunt la guvernare au născut celebra strutocamila numită USL. Şi să nu uităm încă un lucru, sclavi ca Victor Ciorbea au revenit la viaţa politică din comă uitării tocmai PNL-ului conus de către Crin Antonescu. Acelaşi Crin Antonescu care ulterior şi-a dat seama că a PNL a fost folosit. Dar prea târziu, căci aşa se întâmplă dacă te laşi pe mâna unui Victor Ponta & acoliţii.

Pe ici pe colo, mai ales pe la câţiva fani PSD citesc diverse grozăvii şi despre cum miniştri ăia, prezentaţi ieri şi de care bula facebook a râs de ei, sunt buni şi că ce frumos ar fi fost că pe 12 decembrie să iasă PNL, că deh ei sunt principalii învinşi, şi să citească discursul înfrângerii şi Alina Gorghiu să stea cu o ramură de măslin în mână. Chestie care nu s-a întâmplat şi că de fapt de asta Liviu Dragnea e aşa decis să îşi flexeze muşchii pe palierul lui.
Parţial aici e o jumătate de adevăr pentru că, da, nu am auzit nici un liberal, post alegeri, să iasă şi să spună: Am pierdut, am învăţat ceva din asta, lupta continuă în opoziţie, hai să vedem ce e de făcut, felicitări învingătorilor. Cealaltă parte de adevăr e puţin mai dureroasă pentru orice susţinător al PSD care încă mai posedă un număr par de neuron şi mai mare ca doi, Dragnea este tipul de
Tănase Sotirescu poreclit Scatiu – un fost arendaș mitocan și hoț devenit mare proprietar de pământ, nepot de vătaf, ales deputat în trei legislaturi, ăsta e Dragnea, un parvenit care în momentul în care şi-a dat seama că Victor Ponta poate fi săpat a făcut-o fără nici un fel de jenă încă dinainte de celebra cădere din noiembrie 2015, atunci a fost numai încununarea activităţii sale şi începutul regnului.
Iorga spunea – Lingușirea este plată anticipată a trădării care ți se pregătește, păi fix aşa s-a întâmplat.

Acum, Tănase Sotirescu zis Scatiu este singurul om din România care cunoaşte programul guvernului şi este înconjurat de linguşitori, nu va trece mult timp şi vor apărea trădările. Şi da, ne aşteaptă zile interesante.

Comentarii închise la Despre Tănase Sotirescu si programul de guvernare al PSD

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

Paiul din ochi este prea mic şi aproape invizibil şi nu jenează la vedere

Subiectele săptămânii care tocmai se încheie glorios azi nu au fost parlamentarii care se chinuie să scape de DNA şi nici declaraţiile scandaloase ale lui Călin „X! Neveste” Popescu Tăriceanu, ci mult mai importantă bătaia pe care a primit-o o femeie în tramvai pentru că fuma, pardon vapa.
Pensionari viguroşi au bătut-o.
Şi de aici discuţiile au început să curgă. Că vapat-ul nu face rău nimănui, că ăia sunt nişte nebuni.
În fine, adevărul este undeva pe la mijloc.

În primul rând, se poate constata că deschiderea graniţelor nu a ameliorat comportamentul românilor de rând, preluând din Occident nişte modele de comportament care să fie aplicate în ţara asta.
În general, te adaptezi culturii în care te afli şi aplici regulile de convieţuire pe care majoritatea le respectă în cultura şi societatea în care trăieşte. Nu a fost şi cazul „doamnei” care dorea neapărat a dea cu miros de mere în jurul său. Da, poate că nu face rău nimănui, dar dacă regulile de bun-simţ spun să nu o faci, le aplici. E simplu. Poate că ar trebui făcute mai des campanii de sensibilizare socială, de genul celei de la defunctul post de radio Guerrilla, care arată că într-o ţară normală nu se scuipă pe jos şi aşa mai departe. Dar cine mai are timp de asta? Cine mai vrea să se uite în oglindă şi să spună că da, noi, românii mândri şi bravi care ne tragem din daci şi din romani, nu avem, uneori, o brumă de civilizaţie. Civilizaţie care, în ciuda aparenţelor, apare spontan în momentul în care trecem de graniţa României. A, stai, că acolo au şi amenzi care sunt şi date. Şi sunt mari şi are şi cine să le aplice şi nu ţine chestia cu „Știi cine sunt eu?” sau „Lasă că dau eu un telefon şi ai să vezi tu!”

Apoi să nu uităm ceva: pensionarii de azi sunt ăia care în 1990 aveau 35-50 de ani.

Păi, nene, ăstora li s-a răsturnat tot sistemul de valori în decembrie ’89 şi mai apoi au trăit tranziţia aia şchioapă a anilor ’90. Hai să nu ne mai ascundem după deget – parcă ultima încercare de mineriadă a fost numai în 1999. Deci numai acum 16 ani. Toţi ăştia au trăit într-un sistem în care statul le asigura totul şi s-au trezit brusc într-o lume în care fie trebuiau să îşi pună mintea la contribuţie, fie trebuiau să se descurce. Apoi privatizările făcute absolut aiurea şi multe alte chestii din anii următori i-au ţicnit, nene.

Călătorind cu autobuzul ceva mai des decât mulţi dintre voi (#300), cei care citiţi rândurile astea, am constatat că pensionarul se poşetează lesne pentru un loc în mijlocul de transport, apoi RATB-ul este un soi de etuvă socială în care violenţa poate izbucni din absolut orice. De la statul în faţa uşii şi până la „De ce te împingi, domnule, în mine?”, atunci când şoferul consideră că trebuie să pună o frâna bruscă şi fără rost.

Şi atunci ne mirăm că sexagenarii sunt violenţi şi sunt un soi de Bruce Lee cu plasa de cartofi, care se bat pentru un loc în tramvai.

Răsturnarea valorilor din 1990, „IMGB face ordine”, „Iliescu apare, soarele rasare” şi rezistenţa la schimbare au dus la situaţia de genul ăsta.

Vinovați? Nu există – sau cel puţin nu putem pune acum degetul pe ei. E simplu, pînă la urmă trebuie să vrem să ne schimbăm, nu ne forţează nimeni. Dar dacă nu ne schimbăm mentalitatea şi atitudinea, nici să nu mai fim scandalizaţi când alţii cu ceva mai multă civilizaţie în spate râd de noi. Căci, în fond, de asta suntem buni majoritatea – să ne scandalizăm când presa de prin alte părţi ne arată copacii din faţa noastră, pentru că paiul din ochi este prea mic şi aproape invizibil şi nu jenează la vedere.

Un comentariu

Din categoria Cutia cu maimute, Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie, Povesti nemuritoare

Doua maimute in libertate

 

2614_3d85Să mă scuzaţi, dar românii sunt buni şi omenoşi de două ori pe an.
Două săptămâni înainte de Paşti şi două săptămâni înainte de Crăciun.
Cam la asta se rezumă toată treaba.
Televiziunile abundă de momente lăcrămoase în care câte o familie cu 5 – 10 copii care trăiesc sub limita sărăciei sunt ajutaţi de „oameni de bine”.
Bă, e bine că sunt ajutaţi! Dar sunt ajutaţi şi atât. Nimeni nu face câte un follow-up la treaba asta, să vadă ce fac copiii ăia cum se descurcă sau dacă se mai duc la şcoala.
Ne-am făcut datoria. Gata în faţa ierarhiei superioare suntem absolviţi. Nu mai vrem să ştim de urmări.

Ipocrizia română este în aceste momente la cote maxime. Toţi, brusc, sunt buni, toţi sunt miloşi la fel de brusc.

Uite, până şi justiţia e mâloasă (sau miloasã), maimuţa aia de Becali a ieşit din pârnaie pentru că a scris diverse chestii despre biserică, sau George Copos a scris cinci lucrări ştiinţifice (”5 activități de redactare de revistă și la 8 activități moral-religioase”). In pârnaie nene!

Hai să fim serioşi atât cât putem în aceste zile, nici Becali nici Copos nu au ieşit pe bune căci dacă chestia asta ar fi fost serioasă Biblioteca Centrală Universitară ar fi plină de puşcăriaşi care să scrie lucrări de istorie, artă şi filozofie. Pentru că dau mai bine la presă.

În final, noi ăştia canapelistii, constatăm fără stupoare că suntem traşi în piept pentru a nu ştiu câta oară şi tot pentru a nu ştiu câta oară ne jurăm că nu mai votăm. Şi totuşi o să o facem odată şi încă o dată şi încă o dată.

Iar Becali, Copos şi alţii ca ei vor râde. De noi.

Muriţi !

Comentarii închise la Doua maimute in libertate

Din categoria Cutia cu maimute, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie

Agenda publica si plictisul

Reuşeşte Klaus Iohannis să facă agenda publică zilele astea ?
Reuşeşte Victor Ponta să facă agenda publică zilele astea?
Reuşeşte Gabriela Vrânceanu Firea să facă agenda publică?
Parlamentul? Senatul? Vreun ministru din guvern? Sau vreun părelnic de pe la televiziuni?
La toate aceste întrebări răspunsul este: Nu!
În schimb proaspătul pensionar Traian Băsescu reuşeşte să îi facă pe toţi să urle .
Nu m-am uitat la interviul de aseară mai sus numitului şi nici nu am citit ce a spus. În schimb am văzut o sumedenie de păreri, impresii, opinii, strigăte de luptă, înjurături, dorinţe de tăieri cu cuiul ruginit în lungul venelor (ca să nu şi le lase scurte) şi alte alea.

Aveau de ales să facă ceva mai bun. Nu au făcut pentru că pe seceta asta în care pas, cu pas, cu pas se mai lansează încet, încet o nouă carte, nu prea mai ai ceva de criticat. Pe Sova nu îl mai arestează nimeni un timp, senatorii se fac că lucrează iar deputaţii şi-au luat deja vacanţă pentru că şi ei sunt oameni.

În urma lor rămâne un pâlc de părelnici care nu au ce face, nu au nici un joc mai nou de jucat sau vreun film de văzut şi atunci nu le rămâne decât să îşi dea cu presupusul despre ce a vrut să zică sau să facă proaspătul pensionar prezidenţial.

Hai să fim serioşi o lecuţa şi să ne uităm în jurul nostru şi să vedem că totuşi avem chestii mai bune de făcut. Măcar săptămâna asta.

Succese nebănuite!

4 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie

C’est la vie toujours parşivă!

De când a apărut cazul cu fuga din serai a lui Dan Sova mai toate punctajele PSD încearcă din răsputeri să mute atenţia publicului de la pinacoteca slătineana la Alina Gorghiu.
Bun, acum nu pot să neg că aceeaşi Alina Gorghiu nu e în top 10 politicieni pe care sa ii simpatizez, mai are până acolo dar nici nu pot trece cu vederea evidenţa.

Că Dan Sova a furat nişte bani mulţi de la nişte oameni amărâţii din Gorj şi de la restul poporului, că a venit în instanţă cu acte false şi că încercat să distrugă dovezi nu mai este un secret. În schimb secret este că acelaşi Dan Sova nu trebuie arestat, pentru că dacă va fi arestat se ştie clar că va vorbi aiurea şi mult şi poate nu mai e nevoie de alegeri anticipate (desigur ăsta este un exerciţiu de imagine a postacului care mă aflu şi sunt). Pentru că Dan Sova.

Altfel prin cotloanele ascunse ale internetului şi printre fanii (plătiţi sau nu) ai PSD-ului se iscă punctajul în care ne explică doct că:

A micuţ) Darius Valcov a fost un ministru de finanţe excelent dar nu ne prindem noi,
B micuţ) Faptele aceluiaşi Darius Valcov au fost făcute înainte că el să încerce traseul clasic PDL – PSD,
C micuţ) Noi nu ştiam nimic,
D micuţ) de fapt el e un PDL-ist sub acoperire şi de fapt vroia să dea o lovitură de imagine celui mai cinstit guvern din istoria ţării ăsteia.

Nu pot decât să observ că sfânta lipsă de asumare a răspunderii, chestie care cred că există în ADN-ul oricărui politician român (le-or face teste genetice ăstora înainte să îi ia în partid sau înainte de a fi trimis în parlament).

Îmi aduc aminte cu emoţie de momentul în care Victor Ponta se afla, împreună cu Darius Valcov, la un post TV de casă al PSD Ghiţă TV sau Cangrena 3 unde povestea că că lui, Victor Ponta, nu îi este fia că vine PNL la guvernare pentru că pe ăştia îi cunoaşte ci că vine PDL la putere, asta întâmplându-se în timp de Darius Valcov zâmbea şmechereşte de lângă el.
Nene e simplu, omul a furat. A furat cât să îşi deschidă un Muzeu Naţional de Artă sau o Pinacotecă ca cea de la München, acum dacă l-aţi acceptat în partid din cauză de politicianism cronic şi/sau oportunism malign şi nu vă mai plângeţi că vouă vi se sparg toate în cap, căci dacă nu era aşa aveaţi voi motiv să daţi în cap celorlalţi. Şi ştim bine cum ştiu să lovească cozile de topor alde Victor (nomine odiosa uneori) Ciutacu, Mircea Badea şi cu voia dumneavoastră pe lista Gabriela „Latrină” Firea. Fără milă. Deci şi reciproca vi se poate aplica. Fără nici un fel de remuşcare. Vă doare când sunteţi trataţi la fel?

C’est la vie toujours parşivă!


P.S.

In altă ordine de idei blog-ul ăsta împlineşte azi pe la ora asta 2 ani de anarhie şi dislexie. Vreau să mulţumesc Rodicai Creţu pentru răbdarea de care a dat dovadă corectând textele. Apoi tuturor celorlalţi pe care încerc să îi enumăr într-o ordine aleatoare: Billy Bob, ITMorar (pentru sfaturile date) Horia Pană, George, Andrei, Cristi, Barbu Mateescu (pentru jocurile de istorie contractuală pe care le-am făcut şi ideile mişto pe care mi le-a dat după nenumărate beri la o terasă care acum a dispărut din păcate), Semanticus, RFBoris, Teodor Tita (pentru acelaşi sfaturi utile pentru scris) Sorin (pentru că a trimis nuvelele mele SF – Horror spre publicare fără să ştiu) abulafia89, Sorin Patiu (pentru că nu reuşim de un an să ne vedem la o palincă) nea grigore, Misu, Radu Zlaţi (ca fiind singurul parlamentar care are sânge suficient încât să stea de vorbă cu oamenii normali) şi tuturor celorlalţi care mă citiţi şi celor care mă înjuraţi în aceeaşi măsură vă mulţumesc. Ştiu sună patetic.

YErTzPb

Un comentariu

Din categoria Cutia cu maimute, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

Despre inestetic si succes politic

Femeile frumoase sau cel puţin arătoase nu au loc în politica românească. Trăind cu frica în sân ca nu cumva istoria să se repete, electoratul român a decis că frumuseţea nu este compatibilă cu politica, şi invers.
Nu poţi fi şi deşteaptă, şi frumoasă în România. Poţi fi ori numai deşteaptă, ori numai frumoasă sau de fapt e mai bine să nu fii nici una, nici alta.

În plus, dacă eşti femeie, politician şi mai ales arăţi bine, atunci e musai să fi trecut prin patul vreunui şef de partid. Chiar vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a susţinut că multe dintre femeile din politică românească au ajuns acolo unde sunt pentru că „au trecut prin paturile şefilor”. Şi atunci de ce ne mai miră zvonurile despre Elena Udrea (Traian Băsescu) sau Alina Gorghiu (Bogdan Olteanu). Fiecare are în mentalul popular un mentor mai mult sau mai puţin sexual, care a reuşit să o ajute astfel încât să ajungă la vârful politicii.

Cine sunt în schimb politicienele care se bucură de încredere? Norica Nicolai, Ecaterina Andronescu, Rovana Plumb sau Maria Grapini.

Citind numele de mai sus, e simplu să îţi dai seama că în politica românescă, pentru a avea succes, şi ca să te fereşti de sloboda lumii gură, trebuie să ai în general peste 50 de ani, să te îmbraci între tern şi insignifiant şi mai ales să nu ştii să scrii prea bine româneşte, iar gramatica să-ţi fie, dacă se poate, străină total.

Nu e neapărat aşa, dar viaţa politică de până acum ne-a arătat că asta e situaţia şi nu o poţi îndrepta, pentru că misoginismul de ambe sexe este selectiv. Este atât de selectiv, încât preferă ca o femeie să fie reprezentată de versurile astea:

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.
(George Bacovia – “Plumb”).

Decât de astea:

Lasă-mă eule să râd pe spate:
Mi-au gâdilat inima frunzişe vărsate.
Livada rece, ninsori ce scuturi,
Nu mă lăsa să dorm somn cu fluturi.
(Leonid Dimov – “Cină cu Marina”).

Nu, în România nu poţi face politică dacă eşti blondă, dacă ai sub 50 de ani, dacă te îngrijeşti şi dacă nu ai copii, pentru că Firea. Gabriela Vrânceanu Firea, zisă şi Latrina PSD. Ştiu că imediat toată lumea se va gândi la o anume blondă, dar nu e aşa. Mai sunt blonde prin politica românească, dar nu sunt băgate în seamă, pentru că ele nu au devenit brusc purtătoare de mesaj (vezi cazul doamnei Mitrea, Manuela Mitrea, şi ea tot blondă este).

Pentru electorat este bună bărbăţia femeii, bărbăţia afişată, precum cea a Noricăi Nicolai, bărbăţia falsă ca Ecaterinei Andronescu (deşi ea pare o bunică simpatică care este vânată insistent de DNA, şi, nu, ea nu face nicio mişculaţie, nimic, nici nu ştiu cum de îmi permit să mă gândesc la aşa ceva, căci cine ştie, poate începe să plângă şi să frângă inima telespectatorului mai slab de înger) sau hotărârea aproape credibilă a Rovanei Plumb (nicio legătură cu poezia de mai sus).

Speriat de anii de comunism în care excelenţa în „politică” era atinsă de o Ana Pauker sau de o Lina Ciobanu sau, şi mai rău, de o Suzana Gâdea, acum votantul nu poate ieşi din paradigma inestetic – coerenţă politică – succes în carieră.

Să mă ierte doamnele pomenite aici, dar cam aşa stă treaba. Uitaţi-vă în oglindă şi comparaţi-vă cu, să zicem, Cătălina Ştefănescu. Nu e aşa că deţineţi un handicap? Îl deţineţi, dar colectivul vă va ajuta să treceţi peste, pentru că de ce am avea nevoie în politica românească de femei frumoase şi deştepte?! Ori una, ori alta, dar niciodată pe amândouă odată, căci altfel umbra nepăsării se va lăsa peste celelalte, şi cum ar mai răzbi atunci? Pentru că lumea e multă, mesele sunt puţine.

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Istorie politica, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies