Despre Tănase Sotirescu si programul de guvernare al PSD

E deja 5 AM şi simt cum va începe iarăşi o nouă zi în care Dragnea îşi va flexa muşchii la cam toată lumea pe care o va întâlni. Problema e că el îşi va flexa muşchii doar la el pe palier pentru că pe restul scării numite uniunea europeană, România va ocupa ca de obicei, alternativ cu Bulgaria, subsolul sau demisolul. Căci aşa e în politică şi economie.

Altfel am încercat să citesc şi eu ce e scris în programul de guvernare a guvernului Grindeanu iar după parcurgerea a vreo trei capitole şi două beri am înţeles că acolo la PSD ori au o imaginaţie bogată ori nu o au deloc. Paginile pe care numai Liviu Dragnea le cunoaşte par a fi extrase, lejer, cu copy paste, de pe site-ul referate.ro.

Dacă parcurgi liniştit promisiunile PSD îţi dai seama că de fapt ţara asta a stat până acum pe un munte de bani şi uite că nimeni nu a vrut să îi cheltuiască. Sună frumos dar nu prea e aşa, dar ce mai contează acum când vor mări salariile bugetarilor, tuturor bugetarilor nu numai profesorilor şi/sau medicilor.

De ajuns aici, de ajuns la această majoritate ar trebui să mulţumim în primul rând liberalilor care mândri nevoie mare şi lejer frustraţi că nu mai sunt la guvernare au născut celebra strutocamila numită USL. Şi să nu uităm încă un lucru, sclavi ca Victor Ciorbea au revenit la viaţa politică din comă uitării tocmai PNL-ului conus de către Crin Antonescu. Acelaşi Crin Antonescu care ulterior şi-a dat seama că a PNL a fost folosit. Dar prea târziu, căci aşa se întâmplă dacă te laşi pe mâna unui Victor Ponta & acoliţii.

Pe ici pe colo, mai ales pe la câţiva fani PSD citesc diverse grozăvii şi despre cum miniştri ăia, prezentaţi ieri şi de care bula facebook a râs de ei, sunt buni şi că ce frumos ar fi fost că pe 12 decembrie să iasă PNL, că deh ei sunt principalii învinşi, şi să citească discursul înfrângerii şi Alina Gorghiu să stea cu o ramură de măslin în mână. Chestie care nu s-a întâmplat şi că de fapt de asta Liviu Dragnea e aşa decis să îşi flexeze muşchii pe palierul lui.
Parţial aici e o jumătate de adevăr pentru că, da, nu am auzit nici un liberal, post alegeri, să iasă şi să spună: Am pierdut, am învăţat ceva din asta, lupta continuă în opoziţie, hai să vedem ce e de făcut, felicitări învingătorilor. Cealaltă parte de adevăr e puţin mai dureroasă pentru orice susţinător al PSD care încă mai posedă un număr par de neuron şi mai mare ca doi, Dragnea este tipul de Tănase Sotirescu poreclit Scatiu – un fost arendaș mitocan și hoț devenit mare proprietar de pământ, nepot de vătaf, ales deputat în trei legislaturi, ăsta e Dragnea, un parvenit care în momentul în care şi-a dat seama că Victor Ponta poate fi săpat a făcut-o fără nici un fel de jenă încă dinainte de celebra cădere din noiembrie 2015, atunci a fost numai încununarea activităţii sale şi începutul regnului.
Iorga spunea – Lingușirea este plată anticipată a trădării care ți se pregătește, păi fix aşa s-a întâmplat.

Acum, Tănase Sotirescu zis Scatiu este singurul om din România care cunoaşte programul guvernului şi este înconjurat de linguşitori, nu va trece mult timp şi vor apărea trădările. Şi da, ne aşteaptă zile interesante.

Lasă-ne să intrăm, Gigicule!

„Câteva sute de persoane, în cea mai mare parte pensionari, s-au aşezat la porţile cimitirului şi au început să-i înjure pe agenţii de securitate care păzeau porţile ferecate: „Daţi-ne drumul, mă, boilor, să-i putem aprinde o lumânare la cap. Ce, v-a plătit puturoasa aia de fie-sa? S-a găsit ea să nu ne lase pe noi, care am fost şi la Amza Pellea, şi la Dan Spătaru… S-o vedem pe unde intră, că noi stăm aici “. (de aici)

Cam aşa stă acum lumea la moartea presei române. Şi tot cam cum s-a întâmplat vineri, tot aşa reuşesc unii să o îngroape. Seara, la oră de maximă audienţă. Iar după îngropăciune se trezesc viteji, a doua zi şi încep să facă dezvăluiri incendiare, să dea ştiri bombă şi să detoneze grenade de presă.

Şi cum există un campionat naţional al aruncării cu căcat în ventilator, nu se putea ca cei de Realitatea TV să nu participe la el. Pentru că face bine la ten pe de o parte iar pe de altă parte Antena 3 are deja nişte puncte avans.

FOST TIRAN: Cam de pe la ora asta sunt dispus bine de tot. Am acceptat cu plăcere, pentru a vă face de râs.

MODERATOR: Cu toată stima, vă detest.

FOST TIRAN: Ce coincidenţă fericită! Şi eu vă detest.

MODERATOR: Eu doar ca fost tiran vă detest. Ca om îmi sunteţi foarte simpatic. (de aici)

Şi cum p(r)ostul condus e către Cozmin (nu Cosmin) Guşă, mândrul consilier politic al lui Mircea Geoana (aţi râs nu e aşa?) a decis să participe la etapa asta nu putea scăpa de rezultatele acţiunii.

Au dat cu rahat în ventilator şi şi-au furat-o.

„Lasă-ne să intrăm, Gigicule! “, s-a mai strigat fără niciun folos, iar după ce bătrânul a reuşit într-un final să pătrundă în cimitir, mulţimea a ţinut să-şi facă publică opţiunea în dispută dintre Oana Zăvoranu şi unchiul său. S-a scandat ca pe stadion: „Gi-gi-cu! Gi-gi-cu! “.

Gigicu nu i-a lăsat să intre şi atunci s-au apucat să scrie pe facebook diverse.

În general ceea ce se vede, nu mai este jurnalism ci un soi de muncă în care tu angajat trebuie să spui ce îţi zice ăla care te plăteşte. Şi dacă te plăteşte tu joci după cum îţi cânta.

În fine, episodul de acum câteva zile nu face decât să îmi întărească imaginea de zombi a presei române. Dar un zombi elegant aşa cam ca Rareş Bogdan şi mitocan cam ca Lingăul sau Mircea Badea.

Partidul Neputinţei Liberale

NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal.

Partidul Neputinţei Liberale – adică PNL.

Se pare că în politica română riscul de a repeta istoria este destul de mare. În 2004 PDL vroia o nouă majoritate împreună cu PNL-ul de atunci condus de către Tăriceanu, acum alt PNL având o conducere bicefală Blaga – Gorghiu vrea iarăşi o majoritate.

De fiecare dată nu le-a ieşit nimic şi tot nimic nu le va ieşi nici acum pentru că la fel ca data trecută ei nu pricep că majorităţile se câştigă prin alegeri şi nu prin malversaţiuni făcute prin spatele unor uşi mai mult şi mai puţin închise unde se negociază puterea în schimbul unei puteri mai mici – adică a unui loc eligibil la viitoarele alegeri locale sau parlamentare.

Acestea fiind spuse PNL-ului nu îi mai rămâne decât să facă cu adevărat opoziţie. Chestie la care se pare că nu este prea priceput. Nu le iese nimic, nici măcar nu ar trebui să le iasă, dar măcar să stabilească cumva, într-un mod coerent, o agendă despre care să se vorbească. Rezultat? 0 (în cifre şi litere – zero!).

Cod fiscal – bifat de către PSD.
Scăderea TVA – bifată tot de către PSD.
Imunităţi ridicate – PSD stă într-un colţ şi râde de liberali cum se dau peste cap.

În fond opoziţia nu înseamnă să dărâmi neapărat guvernul şi să constaţi ulterior că nu ai soluţii sau chiar dacă ai soluţii să nu ai comunicatori care să explice soluţiile pe care el ai. Opoziţia mai înseamnă şi muncă de uzură în teritoriu acolo de unde vin voturile. Opoziţia mai înseamnă şi nume credibile care apar pe la televiziuni şi mai ales opoziţia înseamnă şi o politică coerentă de alianţe în afara parlamentului cu actorii importanţi.

Toate astea nu le face PNL. In schimb se mulţumeşte să screamă o alianţă cu Mircea Geoana. Nene ăla e un non partid. Nu că PLR-ul lui Tăriceanu care vrea cu PC-ul lui Daniel Constantin ar fi partid, că nu e nici ăla.

Şi apropos de asta, în afară de Alina Gorghiu care începe să devină ubicuă şi Ludovic Orban care se pupă cu leprele alea de Antena 3 şi probabil are agenda lui personală, aţi mai văzut vreun comunicator, ceva, care să explice ce se găseşte în capul Partidului Neputinţei Liberale?

Dacă nu găsiţi nici un nume să ştiţi că aţi ghicit. Pentru că alţii nu mai există. Vasile Blaga e cu capul la cutie şi bine face iar cei din PDL tac mâlc.

Până la urmă profeţia lui Crin Antonescu s-a adeverit iar PDL a dispărut. Mai grav este că şi PNL poate să dispară, nimeni nu va băga de seamă.

La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleași !

În general în cazul în care vreun politician/părelnic/preşedinte de stat fost şi actual ţine vreo conferinţă de presă care se dă în direct pe „canalele de ştiri” nu e nevoie să deschizi televizorul. E suficient să citeşti ce scriu cele câteva site-uri de „ştiri” sau să te uiţi la reacţiile „prietenilor” pe facebook.
E fix acelaşi lucru. Dar..

Dar iaca că neamţul nostru a ajuns la 100 de zile, iaca a ţinut şi el o conferinţă de presă.

Pas cu pas cu pas cu pas cu pas.

Cam aşa se traduc cele 100 de zile. Încet, încet omul îşi intră în mâna. Dar prea încet nene! Prea molcom. Dar în fine asta e părerea mea de mitic sudist care a citit constituţia.
Nu ştiu câte dintre gafele pe care le-a făcut pînă acum KWI sunt ale lui şi câte sunt ale echipei care îl consiliază. Cred că vina e împărţită 50 – 50. În plus mă mai bucur că la Cotroceni sunt aduşi oameni noi gen Dudu Ionescu. În fond e bine. Şi generaţiile mai tinere trebuie să vadă şi să înţeleagă de ce opoziţia şi mai apoi puterea din mijlocul anilor 90 a dat chix în guvernare, nu trebuie să ştim numai noi ăştia trecuţi oarecum (ştiu, şi puteţi face mişto de mine) de prima tinereţe.

Altfel omul de la Cotroceni a spus o singură chestie inteligentă în toată conferinţa de presă de ieri e care o citez:

Când va veni alt guvern, e o întrebare care trebuie pusă în esenţa partidelor politice. Eu nu am de gând să preiau rolul opoziţiei, eu rămân şi mă rezum la rolul de preşedinte. Dacă opoziţia adună suficiente voturi, vom avea alt guvern. Dacă nu vom reuşi, atunci vom avea alt guvern în 2016.

Şi asta trebuie să priceapă liberalii noi sau vechi. Atât. Conferinţa de presă se putea rezuma lejer la această întrebare. Restul e umplutură care nu aduce nici o plus valoare celor 100 de zile petrecute în dealul Cotrocenilor.

În acelaşi timp o mare cantitate de oameni se luptă în continuare cu Băsescu de parcă el reprezintă adevărata ameninţare la adresa democraţiei. Ei se ceartă cu oglindă în mod constant, explicându-ne doct cum a fost Băsescu un nenorocit, asta după ce unii au trecut razant pe lângă un loc de muncă într-un guvern PDL alţii care au ajutat de pe margine. Şi nici macara nu asta ar fi deranjant ci faptul că dacă te uiţi în urmă vezi ce au scris în perioada când Traian Băsescu era pe val.

“La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleași!”, nota I.D. Sârbu pentru Petru Groza.

Chestia asta de mai sus e un fir roşu în politica română de la fanarioţi încoace aşa că de ce ne-ar mai mira că se aplică plenar şi acum.

O zi bună şi rămâneţi în cochilia voastră unde staţi şi vă mâncaţi ura cu dulceaţă de cireşe amare.

Puteţi critica dar nu aveţi voie să deveniţi penibili. E o chestie de prestanţă. Atât !

Aţi înfrânt!

Indignaţi-vă !

Toată lumea se oripilează că ANAF-ul închide pentru 0,14 bani o cârciumă sau vreun magazin. Şi are dreptate. Dar mai departe avem o problemă: nimeni nu a citit OUG 91/2014 – Modificarea şi completarea OUG 28/1999 – Utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale – noroc cu Vlad Petreanu, care o pune astăzi on-line şi unde constatăm că legea numai pentru unii.

Să ne oripilăm în grup de textul legii:

„Având în vedere necesitatea combaterii în regim de maximă urgenţă a fraudei fiscale, a asigurării unei mai bune monitorizări a activităţii operatorilor economici care desfăşoară livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii, direct către populaţie…”

A confiscat toate urzicile unei bătrâne cu motivul că nu avea certificat de producător! (de aici )

„M-a umflat râsul. Ditamai bugetarii să numere bănuţii din casă şi să găsească 14 bănuţi în plus” (de aici)

Este mai mult decât evident că frauda fiscală trebuie combătută, dar şi combătutul ăsta trebuie făcut cu cap.

Când începi să secretizezi recuperările de bani de la unul alde Dan Voiculescu, începi să te întrebi ce e în mintea ălora de la ANAF.

„Totodată, cu privire la furnizarea de informaţii, altele decât cele publicate pe site-ul ANAF, menţionăm că, potrivit art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 11.1 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală acestea sunt supuse secretului fiscal.”

Frumos este că această ordonanţă de urgenţă este, ca multe alte chestii care se implementează în ţara asta, este „motivată” de faptul că Uniunea Europeană ne impune. O laie, bă!

În fine, passons a nos moutons.

„Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) încasările efectuate din următoarele activităţi:
…
g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
…
l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe.”

Ce nu revoltă pe nimeni încă sunt cele patru puncte de aici, pentru că şi aici se poate face fraudă fiscală. Iar cel mai revoltător este exceptarea cultelor din România de a vinde cu bon. Păi, de ce, neică, de ce? De ce CEO al BOR poate să vândă odăjdii şi lumânări fără bon? Ca să nu mai vorbesc despre monopolul absurd la BOR pe producţia de lumânări ortodoxe, de parcă nu ar avea destule surse de venituri de la stat şi de la cei care îi dau bani.
De ce popa poate încălca orice lege în România? De ce popa nu e controlat de ANAF? De ce popa poate face ce vrea în ţara asta, fără să îi pese, iar mireanul, nu? De ce, bă, ANAF? De ce, bă, Victor Ponta? De ce, bă, parlament al piraţilor? De ce? A?

Altfel, dacă ne uităm la data în care a fost aprobată această OUG, constatăm cu surprindere că a fost aprobat pe 30 decembrie. Desigur, a avut loc o consultare cu toată societatea civilă şi o consultare cu mediul de afaceri. Este evident că toţi aceştia s-au îngrămădit la porţile guvernului şi au vrut să vorbească cu primul ministru şi să îi dea idei bune.

Citez dintr-un comentariu postat aici:

„ceea ce nu spune nimeni e că ordonanța de urgență ce stă la baza acțiunilor e publicată în 30 decembrie 2014, înscriindu-se în seria măsurilor abuzive, total opace în privința adoptării (adoptarea nebeneficiind măcar de un simulacru de consultare publică) și total nedemocratice, ca multe altele luate de guvernele României, cu ultimul în frunte. Legislația secundară (cea care nu trece prin parlament – nu că acesta ar fi deosebit de bun, dar procesul e mai transparent și supus contestării) e chintesenţa abuzului politic în România, iar ce e mai grav e că nu poate fi contestată. Să le mulțumim semnatarilor:
PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează:
Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea
Ministrul finanţelor publice, Darius-Bogdan Vâlcov
Ministrul economiei, comerţului şi turismului, Mihai Tudose
Ministrul pentru societatea informaţională, Sorin Mihai Grindeanu”

România lucrului bine făcut!

Acum indignaţi-vă!

C’est la vie toujours parşivă!

De când a apărut cazul cu fuga din serai a lui Dan Sova mai toate punctajele PSD încearcă din răsputeri să mute atenţia publicului de la pinacoteca slătineana la Alina Gorghiu.
Bun, acum nu pot să neg că aceeaşi Alina Gorghiu nu e în top 10 politicieni pe care sa ii simpatizez, mai are până acolo dar nici nu pot trece cu vederea evidenţa.

Că Dan Sova a furat nişte bani mulţi de la nişte oameni amărâţii din Gorj şi de la restul poporului, că a venit în instanţă cu acte false şi că încercat să distrugă dovezi nu mai este un secret. În schimb secret este că acelaşi Dan Sova nu trebuie arestat, pentru că dacă va fi arestat se ştie clar că va vorbi aiurea şi mult şi poate nu mai e nevoie de alegeri anticipate (desigur ăsta este un exerciţiu de imagine a postacului care mă aflu şi sunt). Pentru că Dan Sova.

Altfel prin cotloanele ascunse ale internetului şi printre fanii (plătiţi sau nu) ai PSD-ului se iscă punctajul în care ne explică doct că:

A micuţ) Darius Valcov a fost un ministru de finanţe excelent dar nu ne prindem noi,
B micuţ) Faptele aceluiaşi Darius Valcov au fost făcute înainte că el să încerce traseul clasic PDL – PSD,
C micuţ) Noi nu ştiam nimic,
D micuţ) de fapt el e un PDL-ist sub acoperire şi de fapt vroia să dea o lovitură de imagine celui mai cinstit guvern din istoria ţării ăsteia.

Nu pot decât să observ că sfânta lipsă de asumare a răspunderii, chestie care cred că există în ADN-ul oricărui politician român (le-or face teste genetice ăstora înainte să îi ia în partid sau înainte de a fi trimis în parlament).

Îmi aduc aminte cu emoţie de momentul în care Victor Ponta se afla, împreună cu Darius Valcov, la un post TV de casă al PSD Ghiţă TV sau Cangrena 3 unde povestea că că lui, Victor Ponta, nu îi este fia că vine PNL la guvernare pentru că pe ăştia îi cunoaşte ci că vine PDL la putere, asta întâmplându-se în timp de Darius Valcov zâmbea şmechereşte de lângă el.
Nene e simplu, omul a furat. A furat cât să îşi deschidă un Muzeu Naţional de Artă sau o Pinacotecă ca cea de la München, acum dacă l-aţi acceptat în partid din cauză de politicianism cronic şi/sau oportunism malign şi nu vă mai plângeţi că vouă vi se sparg toate în cap, căci dacă nu era aşa aveaţi voi motiv să daţi în cap celorlalţi. Şi ştim bine cum ştiu să lovească cozile de topor alde Victor (nomine odiosa uneori) Ciutacu, Mircea Badea şi cu voia dumneavoastră pe lista Gabriela „Latrină” Firea. Fără milă. Deci şi reciproca vi se poate aplica. Fără nici un fel de remuşcare. Vă doare când sunteţi trataţi la fel?

C’est la vie toujours parşivă!

---

P.S.

In altă ordine de idei blog-ul ăsta împlineşte azi pe la ora asta 2 ani de anarhie şi dislexie. Vreau să mulţumesc Rodicai Creţu pentru răbdarea de care a dat dovadă corectând textele. Apoi tuturor celorlalţi pe care încerc să îi enumăr într-o ordine aleatoare: Billy Bob, ITMorar (pentru sfaturile date) Horia Pană, George, Andrei, Cristi, Barbu Mateescu (pentru jocurile de istorie contractuală pe care le-am făcut şi ideile mişto pe care mi le-a dat după nenumărate beri la o terasă care acum a dispărut din păcate), Semanticus, RFBoris, Teodor Tita (pentru acelaşi sfaturi utile pentru scris) Sorin (pentru că a trimis nuvelele mele SF – Horror spre publicare fără să ştiu) abulafia89, Sorin Patiu (pentru că nu reuşim de un an să ne vedem la o palincă) nea grigore, Misu, Radu Zlaţi (ca fiind singurul parlamentar care are sânge suficient încât să stea de vorbă cu oamenii normali) şi tuturor celorlalţi care mă citiţi şi celor care mă înjuraţi în aceeaşi măsură vă mulţumesc. Ştiu sună patetic.

Mir 2 – DNA 0

„Poziția mea și a PSD este aceea de a nu bloca acțiunile Justiției! Și, indiferent de votul de azi al Parlamentului, TOȚI cei trei parlamentari în cauză POT fi trimiși de procurori în fața judecătorilor (în libertate sau în stare de arest) pentru a se stabili dacă sunt vinovați sau nu! Aceasta este realitatea juridică, restul este doar ipocrizie cu care PNL ne-a obişnuit încă din momentul 2013, când liderii lor au propus legea amnistiei, pentru ca apoi în public să se spele pe mâini ca Pilat din Pont!” Victor Ponta

Dan Sova a rămas cu imunitatea intactă. Sper măcar că va căpăta la vârsta lui, acum, zilele astea un oreon, astfel am fi scutiţi de propăşirea speciei lui de orci şi am vedea şi utilitatea campaniei anti vaccin declanşată de către Olivia Steer.

Mir 2 – DNA 0 – Puterea credinţei face minuni.

Trec peste încălcarea constituţiei, trec chiar şi peste faptul că societatea civilă doarme un somn lung şi frumos şi mai trec şi peste tăcerea sibilinică a preşedintelui ales. Sunt imunizat, cred, la toate astea.

În schimb nu pot trece peste nesimţirea lui Dan Sova, a lui Victor Ponta şi a lui Călin Popescu Tăriceanu. Nu peste astea nu pot trece şi pace.

Fiecare popor are conducătorii pe şi-i merită. Dan Sova şi restul cetei de orci din senat au fost aleşi de popor. Aşadar poporul care a ales atunci trebuie să stea să vadă ce a ales şi mai ales să înţeleagă că votul dat în cunoştinţa de cauză este important. Votul nu este o glumă, votul nu se dă contra, votul se dă pentru că tu votantul care ai pus ştampila aia pe Dan Sova erai conştient că el este bun. Iaca acum este bun.

Primii care ar trebui să iasă în stradă nu ar trebui să fie cei care au votat de la bun început cu ceilalţi ci cei care şi-au dat votul lui Dan Sova, pentru că şi el fură şi din banii lor, îşi face concedii scumpe şi din banii lor şi mai ales şi el se pişă cu boltă şi în capul lor, nu numai al nostru. Dar pentru asta trebuie să înţelegi ce înseamnă cu adevărat votul dat şi mai apoi să te informezi. Dan Sova ca şi toţi ceilalţi arestaţi în ultimele luni au fost votaţi.

Dar în fond românului se pare că nu îi place să trăiască într-o democraţie ci într-o cleptocraţie certificată chiar de el. Şi asta este trist.

Bonus

Rezultatul votului pentru ridicarea imunității, în 4 cazuri:
Senator ………………………………… Pentru … Contra … Nule ….. Verdict
Ecaterina Andronescu (PSD) ….……. 72 ………. 62 ………. 1 ……… DA
Șerban Mihăilescu (UNPR) ……… ….77 ………. 51 ………. 1 ………. DA
Ion Ariton (PDL) …………………….…. 77 ………. 52 ………. 8 ……… DA
Dan Șova (PSD) …………………….. ….79 …….…. 67 ………. 5 ……… NU

.

Lichelele politice scapa lichelele politice

Dan Şova: ”Am început această zi cu colegii mei, la grupul de rugăciune. Dumnezeu să fie cu noi!”

La sfârşitul zilei sper că veţi fi convinşi că senatorii români au conştiinţă şi nu au putut să lase doi oameni oneşti că Dan Sova şi Darius Valcov să fie lăsaţi la cheremul justiţiei crude care doreşte să spulbere adevărata forţă democratică pe care o reprezintă Partidul Social Democrat. Unde „Democrat” reprezintă partea hâtra a politicii din românia.

De asemenea după amiază sau seara veţi afla dacă totuşi Victor Ponta mai controlează partidul sau partidul îl controlează pe el.

Totul ţine de conştiinţa partidului. Pentru că tot ea, conştiinţa, a salvat alte două nume grele ale politicii Varujan Vosganian şi Laszlo Borbely.

Altfel ieşind pe stradă, sau apărând la televizor la vreo „televiziune de ştiri” altele decât cele de casă, adică Ghiţă TV sau Antena 3, aleşii neamului PSD vor trebui să citească pe repede înainte un roman fantasy de unde vor afla cum se foloseşte scutul anti scuipat care îi va însoţi pe oriunde se vor duce.

În orice caz pentru oamenii care chiar cred că nu se va întâmpla aşa, iar cei trei ipochimeni nu vor fi salvat de către colegii lor cu conştiinţa de fier, recomand o doză scurtă de Emetiral şi o limonadă mare fără zahăr. Ca să nu vi se aplece.

Nu de alta, dar la mitocăniile senatului şi cele ale camerei deputaţilor suntem vaccinaţi.

Despre inestetic si succes politic

Femeile frumoase sau cel puţin arătoase nu au loc în politica românească. Trăind cu frica în sân ca nu cumva istoria să se repete, electoratul român a decis că frumuseţea nu este compatibilă cu politica, şi invers.
Nu poţi fi şi deşteaptă, şi frumoasă în România. Poţi fi ori numai deşteaptă, ori numai frumoasă sau de fapt e mai bine să nu fii nici una, nici alta.

În plus, dacă eşti femeie, politician şi mai ales arăţi bine, atunci e musai să fi trecut prin patul vreunui şef de partid. Chiar vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a susţinut că multe dintre femeile din politică românească au ajuns acolo unde sunt pentru că „au trecut prin paturile şefilor”. Şi atunci de ce ne mai miră zvonurile despre Elena Udrea (Traian Băsescu) sau Alina Gorghiu (Bogdan Olteanu). Fiecare are în mentalul popular un mentor mai mult sau mai puţin sexual, care a reuşit să o ajute astfel încât să ajungă la vârful politicii.

Cine sunt în schimb politicienele care se bucură de încredere? Norica Nicolai, Ecaterina Andronescu, Rovana Plumb sau Maria Grapini.

Citind numele de mai sus, e simplu să îţi dai seama că în politica românescă, pentru a avea succes, şi ca să te fereşti de sloboda lumii gură, trebuie să ai în general peste 50 de ani, să te îmbraci între tern şi insignifiant şi mai ales să nu ştii să scrii prea bine româneşte, iar gramatica să-ţi fie, dacă se poate, străină total.

Nu e neapărat aşa, dar viaţa politică de până acum ne-a arătat că asta e situaţia şi nu o poţi îndrepta, pentru că misoginismul de ambe sexe este selectiv. Este atât de selectiv, încât preferă ca o femeie să fie reprezentată de versurile astea:

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.
(George Bacovia – “Plumb”).

Decât de astea:

Lasă-mă eule să râd pe spate:
Mi-au gâdilat inima frunzişe vărsate.
Livada rece, ninsori ce scuturi,
Nu mă lăsa să dorm somn cu fluturi.
(Leonid Dimov – “Cină cu Marina”).

Nu, în România nu poţi face politică dacă eşti blondă, dacă ai sub 50 de ani, dacă te îngrijeşti şi dacă nu ai copii, pentru că Firea. Gabriela Vrânceanu Firea, zisă şi Latrina PSD. Ştiu că imediat toată lumea se va gândi la o anume blondă, dar nu e aşa. Mai sunt blonde prin politica românească, dar nu sunt băgate în seamă, pentru că ele nu au devenit brusc purtătoare de mesaj (vezi cazul doamnei Mitrea, Manuela Mitrea, şi ea tot blondă este).

Pentru electorat este bună bărbăţia femeii, bărbăţia afişată, precum cea a Noricăi Nicolai, bărbăţia falsă ca Ecaterinei Andronescu (deşi ea pare o bunică simpatică care este vânată insistent de DNA, şi, nu, ea nu face nicio mişculaţie, nimic, nici nu ştiu cum de îmi permit să mă gândesc la aşa ceva, căci cine ştie, poate începe să plângă şi să frângă inima telespectatorului mai slab de înger) sau hotărârea aproape credibilă a Rovanei Plumb (nicio legătură cu poezia de mai sus).

Speriat de anii de comunism în care excelenţa în „politică” era atinsă de o Ana Pauker sau de o Lina Ciobanu sau, şi mai rău, de o Suzana Gâdea, acum votantul nu poate ieşi din paradigma inestetic – coerenţă politică – succes în carieră.

Să mă ierte doamnele pomenite aici, dar cam aşa stă treaba. Uitaţi-vă în oglindă şi comparaţi-vă cu, să zicem, Cătălina Ştefănescu. Nu e aşa că deţineţi un handicap? Îl deţineţi, dar colectivul vă va ajuta să treceţi peste, pentru că de ce am avea nevoie în politica românească de femei frumoase şi deştepte?! Ori una, ori alta, dar niciodată pe amândouă odată, căci altfel umbra nepăsării se va lăsa peste celelalte, şi cum ar mai răzbi atunci? Pentru că lumea e multă, mesele sunt puţine.

Misecuvinisti si daunatori

Dacă cineva are senzaţia că numai partea stânga a politicii române reuşeşte să jignească o cantitate mare de oameni, se înşeală amarnic. Şi în dreapta e la fel. Nu sunt mai rari şi nici mai buni. Singura diferenţa apare la calitatea intelectuală a purtătorului de mesaj. Bine, nu o poţi compara pe Gabriela Vrânceanu Firea şi tiradele ei anti non-ortodocşi sau anti oameni care nu au copii cu tirada misecuvinistilor intelectuali ascunşi în dreapta.
Bine, a fi intelectual nu te scuteşte de faptul că eşti un mitocan. În scris. Chiar dacă o faci rar, o faci bine. Bravo! De data asta domnul Adrian Papahagi a reuşit să jignească o generaţie întreagă.

“Despărțirea de România lui Ceaușescu va mai dura un deceniu sau două. Omul nou, omul recent, homunculul creat în laboratoarele Securității, în școlile de cadre ale PCR, în facultățile unde se preda istorie protocronistă și materialism dialectic, omul hrănit cu Cenaclul Flacăra și Cântarea României, amuzat cu Stela și Arșinel, învățat să se teamă de străini și de conaționali – el este la putere.
Ion Iliescu a vegheat ca acest om profund resentimentar, crâncen de arivist, cu o ură înnăscută pentru tot ce este superior în ordinea gândului, literelor, artelor, gustului, elocinței și eleganței, să domine statul și după 1990.
Avid de bani și de putere, incult, nesigur pe sine, stingher într-o lume prea multicoloră și subtilă pentru grila imprimată în creierul său, acest homo sovieticus adaptat la spațiul mioritic este principala moștenire a comunismului. Din el și-a recrutat PSD rezerva de cadre, cu el a populat parlamentul, ministerele și toată administrația. El este beneficiarul tranziției, și a făcut gol în jurul său.
În siajul bogăției și puterii sale artele nu înfloresc, nu se ridică nicio construcție frumoasă, nicio instituție trainică, nimic. Din vidul său sufletesc și intelectual nu se pot naște decât urâțenie, strâmbătate, pustiire. Gândirea sa nu produce decât rumeguș. Patriotismul său este schimonosit într-un naționalism primitiv. Libertatea îi este străină, fiindcă a fost crescut în lesă.
Datoria vieții noastre este pedagogia libertății, a bunului gust, a civilității decomplexate, a marilor cărți, a adevăraților gânditori, a tradiției valoroase, a politicii înalte. Va trebui să formăm zeci de mii de tineri pe care comunismul nu i-a tarat. Ei vor lua locul homunculului comunistoid abia peste 10-20 de ani… dacă nu vor fi părăsit țara între timp. Din nefericire, omul recent își creează discipolii în paralel, cu resurse infinit mai mari decât ale noastre.”

O generaţie întreagă, pentru el, este formată din homunculuşi de stânga căliţi la Ştefan Gheorghiu şi care au fost comunişti. A compus un text pe care cred că nu la recitit înainte de a-l publica unde pune pe acelaşi picior o generaţie de oameni care au făcut şi altceva decât să treacă prin partide pentru o funcţie.

Partea cu adevărat urâtă a poveştii este că domnul misecuvinist chiar se crede un soi de mesia al dreptei române, un purtător de stindard al corectitudinii politice, el reuşind se se agaţe pe rând de cam toate proiectele politice la modă anii ăştia. Şi în cam toate a dat chix. De ce? Situaţia e complicată şi implică mai multe aspecte. Nu e locul şi nici momentul să discut asta acum.

Nu toţi din generaţia aia pe care o dispreţuieşte el atât de democratic numind-o homunculuşi au fost comunişti şi nu toţi au avut treabă cu partidul. Nu toţi sunt nişte nebuni care cred şi acum în valorile comunismului.

“Am o veste proastă pentru domnul Papahagi. Omul vechi a făcut posibilă revoluţia din 89 şi schimbarea de regim. Chiar dacă schimbarea n-a fost una atât de radicală, rapidă şi profundă pe cât am fi dorit. Dar tot schimbare se numeşte. Şi au murit peste o mie atunci. Tot omul vechi a mai fost şi prin Piaţa Universităţii, a votat Convenţia în 96 generând alternanţă la putere. Apoi, în 2004, nişte părţi mari din categoria omului vechi plus părţi mari din categoria omului niţel mai nou (descendent oricum din omul vechi) a mai produs o alternanţă la putere. La fel, un mix de oameni vechi ramaşi în ţară să-şi rupă coatele plus oameni vechi plecăti afară ce trimiteau şi bani în ţară plus nişte oameni puţin mai noi, descendenţi din omul vechi, rupându-şi coatele pe aici sau pe aiurea au reuşit să ţină cât de cât ţara asta pe linia de plutire în ultimii 25 de ani (sigur, se putea mai mult, nu neg) plătind inclusiv consilierii de miniştri dintr-o anumită perioadă.”

Pentru că din cauza noastră, a oamenilor vechi Domnule Papahagi, poţi acum să scrii fără să îţi fie frică că vei fi săltat de pe stradă de către poliţie.

În final o notă personală pentru cei care se ocupă de viitorul M10 al Monicăi Macovei – dacă Adrian Papahagi este purtătorul de imagine al acestei construcţii, mai mulţi amici de-ai mei şi cu mine o să stăm lejer pe marginea şanţului să vedem ce se întâmplă. Nu vă aşteptaţi să înţelegem mârlanii de genul ăsta pentru că, noi, homunculuşii, ne-am cam săturat să fim luaţi la mişto.

A bon entendeur salut!