Arhive pe etichete: Elena Udrea

Nepasarea noastra. Singuratatea lor

7x9f42qn-1342760550Nu poţi să te trezeşti şi să îţi bei cafeaua liniştit în România. Cum deschizi televizorul dai cu ochii de sutienul Elenei Udrea agăţat pe un raft din arestul Poliţiei Capitalei, după care încerci să crezi că dacă citeşti ceva pe web o să fie mai bine şi mai degajat. Ei bine nu va fi aşa, acolo vei da de o pâlc de deontologi cu şira spinării de consistenţa unui limacs care va dezbate această problemă a societăţii româneşti. Te duci pe Facebook ca tot românul şi printre pisicile şi căţeii de rigoare sau căcuţa copilului abia născut care trebuie expusă şi socializată dai şi peste cete întregi de oameni scăpaţi din cutia cu maimuţe a societăţii care iubeşte mai mult scandalul decât munca. Şi nu, aceia nu sunt italienii ci românii.

Dar asta este de fapt numai o carapace.

De fapt lumea pe aici nu e aşa. O interesează ce face Udrea şi ce mai face DNA-ul dar nu în măsura în care cred televiziunile, pâlcurile de deontologi şi cetele de moralişti de stânga şi de aşa zisă dreaptă.

Nu, lumea nu se învârte în jurul chestiilor ăsteia. Lumea nu moare de curiozitate să vadă ce a mai spus Ponta sau Firea sau Băsescu sau Nicusor Constantinescu.

Lumea mai este interesată şi de mâncare bună sau de petrecut timpul liber cu familia, de scos căţelul la plimbare sau de ce tâmpenii mai face pisica (că de supărat pe ea nu te poţi supăra mai ales când are faţa aia de clovn).

tumblrm0beomkppg1r5ur0ho1500

Politicienii sunt singuri pentru că aşa au dorit ei. Politicienii s-au închis într-un borcan (căci turn nu îi pot spune) de cleştar de unde se uită cu scârba la lumea care îi înconjoară şi uneori se întreba de ce lumii nu îi pasă de soarta lor, ba mai mult uneori chiar se bucură de răul lor dar nu pe principiul caprei decedate a vecinului ci pur şi simplu pentru că le readuce aminte, lor, politicieni or că şi ei sunt oameni iar justiţia ar trebui să fie egală pentru toţi.

În fond ei şi-au ales cariera asta dar sunt surprinşi de ura şi indiferentă. Şi mai totdeauna îşi merită soarta.

Reclame

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Political Zombies

Frica pazeste bostanaria

Era linişte marţi dimineaţa. Era linişte pentru că cine trebuia să între la pârnaie intrase deja. Era linişte şi la Palatul Victoria pentru că acţiunea de dărâmare continuă fericită. Bogdan Teodorescu îşi frecă barba fericit că mai reuşit să şteargă ceva din ruşinea de la alegeri. Uite, se face dreptate ! Dar până la capăt maică nu aşa oricum ! Şi capătul era de fapt reprezentat de către afinii premierului dar Bogdan Teodorescu nu ştia asta.

DNA a ajuns la familia Ponta, într-un dosar privind fraudarea fondurilor UE. Sebastian Ghiţă a fost adus cu mandat, în calitate de suspect (de aici)

Acum, ca şi în alte dăţi, nimeni nu ştie nimic, nimeni nu poate fi tras la răspundere de faptele celor de lângă ei chiar dacă sunt extrem de apropiaţi.

Dar până la urmă cum rămâne cu sfânta dublă măsura româneasca în care DNA e pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă ?

Ce nu au înţeles cimpanzeii ăştia de la USL (da, USL zic, adică PSD + PNL + UNPR + PC) şi de prin alte părţi (PDL, PPDD), e că justiţia e una singură şi nu este a nimănui. Nu este a lui Băsescu, nu este a lui Ponta şi cu atât mai puţin a lui Năstase sau a lui Ghiţă.

Modelul de politician imun la justiţie începe să pălească discret şi încet, încet se va putea înţelege că justiţia e una singură, chiar şi atunci când nu îţi face ţie plăcere.

Poate că asta vor înţelege şi gibonii de pe la diverse posturi de ştiri.

Cum se spunea pe diverse reţele de societate, hilar ar fi că la capătul anchetei să fie arestat tot Elena Udrea iar PSD să vrea să îl mai suspende o dată pe Traian Băsescu. Nici măcar nu m-ar mira.

Pe principiul frica păzeşte bostănăria, se pare că statul nu poate funcţiona în România decât atunci când politicienilor le este frică de justiţie.
Şi asta e un lucru bun!

Comentarii închise la Frica pazeste bostanaria

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

Degetul Elenei si obrazul gros

Degetul Elenei Udrea şi hainele ei au fost subiectele principale în ultimele zile. Din păcate o mulţime de pui vii născuţi de către o găină moartă şi-au făcut apariţia prin diverse medii.
De la televiziuni „de ştiri” până la statusuri de Facebook toată lumea făcea şi încă mai face analiza „gestului controversat” al aceleaşi Elene Udrea.
Toate astea sună cam ca vorba aia româneasca despre ţara care arde iar baba se piaptănă.

Din pâlcul ăsta de analişti unul, dar absolut nici unul nu se uită la ce se întâmplă în jur sau privesc mai adânc problema.
Nimeni nu se întreabă cum a fost posibil aşa ceva. Nimeni nu pune la îndoială finanţarea partidelor şi iarăşi,  nimeni nu vine şi spune e totuşi ceva putred în Danemarca.

Mulţumesc, toţi se uită la suprafaţa dar le e frică să rasolească mizeria care se află sub preş. Dacă iese praf, dacă ies izuri pe care unii dintre noi nu le suportăm ? Ce ne facem ?

Văd foşti susţinători ai lui Traian Băsescu care acum îl înjura, văd foşti susţinători ai PSD care se îndoiesc acum de „calea cea dreaptă” a partidului pe care l-au susţinut.

Sfânta duplicitate româneasca ne învăţa că încă din cele mai vechi timpuri, boierii se închinau la noua stăpânire pentru ca mai apoi să fie nemulţumită de ea. Vor veni şi vremurile alea. Până atunci să ne uităm la colecţia de limacşi pe care a scos-o la suprafaţa arestarea Elenei Udrea.

Nu am crezut niciodată că nu se va ajunge aici, ce mă surprinde este ceata de, altădată, lingăi care acum o înjura, nu că nu ar merita, dar totuşi domnilor şi doamnelor vă rog puţină decenţă nu strică niciodată şi nici nu strică tenul.

Altă categorie, interesantă altfel, e cea a celor care, până la un moment, în timpul campaniei luptau pentru un ideal pentru ca brusc după aceea să treacă în tabăra celor care îl susţin necondiţionat pe KWI. Nu zic că e rău, dar tot ei, la un moment dat, spuneau de camarila şi lingăii lui Traian Băsescu sunt cei care au defectat sistemul pentru că nu au avut curajul să spună că el, Zeus, a greşit. Sunt mai buni acum când, necondiţionat, KWI reprezintă ieşirea, tot pentru ei, la liman ? Să fim serioşi, chiar şi KWI face greşeli, Nene e om şi ăla !

Acum degetul Elenei Udrea se află nu în nas, sau lângă nas ci între cei care o înjura, cei care îi sunt loiali şi cei care au repudiat tot trecutul uitându-l devenind propagandişti slabi. Iar degetul nu e dus la nas ci la obraz. Pentru toţi cei ca aştia de am pomenit mai sus.

Comentarii închise la Degetul Elenei si obrazul gros

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie

Palcuri, cete, gasti, specialisti, lume in general

If the fortune tellers were any good, they would have seen it coming.

Un pâlc de cetăţeni numiţi analişti au comentat gestul Elenei udrea de a-şi duce degetul la nas. O ceată de oameni s-au grăbit să comenteze. Dar dacă Elena Udrea avea un muc şi vroia să scape de el ? Dar dacă în loc să îşi ducă degetul la nas şi-l ducea la spate şi încerca în mod elegant să se scrapine în cur ? Cum interpretau analiştii semnul asta.

11421_456221957866958_2249311628146608474_n

Să fim serioşi, o gaşcă de papagali a condus România de 25 de ani. O ceată de papagali conduce România în 2015. O ceată de papagali va conduce România şi de acum încolo.

România nu are politicieni ci un grup de oameni care vor să ajungă cu orice preţ la putere.

Zilele trecute am urmărit un documentar despre Paris şi despre Baronul Haussmann cel care a sistematizat aceste oraş. Haussmann a fost cel care trasat marile bulevarde ale oraşului dislocând mii de oameni de pe traseul lor. Concluzia celui care prezenta documentarul a fost următoarea : În Marea Britanie acest lucru nu se putea întâmpla niciodată pentru că acolo, guvernul se află în slujba cetăţeanului.

The United Kingdom is a parliamentary democracy: government is voted into power by the people, to act in the interests of the people. (de aici)

Spre deosebire de România, unde cetăţeanul este în slujba guvernului, a ANAF-ului şi a altor entităţi care toate nu fac decât să supravegheze traseul banilor – din buzunarul cetăţenilor în buzunarul propriu al politicienilor.

Tinerii nu sunt atraşi de politică, cetăţeanului îi este indiferentă politica iar parlamentul se află undeva la coada încrederii. Şi totuşi o dată la patru ani electorul votează. Îşi votează baronul, îşi votează hoţul pe care mai apoi să îl urască sau să îl idolatrizeze, astfel, confirmându-şi justeţea alegerii.

Din toată larma asta care este generată de reţinerea, altfel predictibilă, a Elenei Udrea nu ne rămân decât o sumedenie de întrebări.

– Cum a fost posibil aşa ceva ?
– Cine sunt de fapt adevăraţii stăpâni ai ţării ?
– Unde se duc şi cum se cheltuie banii contribuabililor, dincolo de statisticile oficiale ?
– Câte cazuri Elena Udrea, Cocoş sau Hrebenciuc mai sunt ? Şi dacă mai sunt, de ce încă nu se vorbeşte de ele ?
– Şi ultima, dar asta e o întrebare strict personală : De dosarul ăla EADS în care sunt  bagaţi şi mai mulţi se mai aude ceva ?

În tot acest timp undeva în lume se petrece asta :

Clients who held HSBC bank accounts in Switzerland include former and current politicians from Britain, Russia, Ukraine, Georgia, Kenya, Romania, India, Liechtenstein, Mexico, Lebanon, Tunisia, the Democratic Republic of the Congo, Zimbabwe, Rwanda, Paraguay, Djibouti, Senegal, Philippines and Algeria. (de aici si de aici)

si asta aici in tara

Guvernul a şters oficial datoriile Rompetrol. Statul va încasa în total 270 din cele 760 de milioane de dolari cu care a creditat compania (de aici)

Comentarii închise la Palcuri, cete, gasti, specialisti, lume in general

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

Stirpim coruptii, uitam de cauze

Bun, Hrebenciuc, Cocoş, Udrea, Coldea, SRI, DNA şi alte alea sunt în centrul atenţiei de la începutul anului.
Şi cu ce ajută asta lumea? Să vadă mai bine circuitul spăgii în natură? Păi nu se cunoştea deja? Unele chestii sunt ca secretul lui Polichinelle. Toţi ştiau, nimeni nu vorbea.
Voiculescu la pârnaie, Ridzi stă pe marginea saţului să vadă dacă ajunge sau nu la Târguşor şi aşa mai departe. Cum se simte asta în viaţa de zi cu zi? Le este altora mai frică să ia şpagă acum? Le va fi altora mai greu să spele bani? Vor fi serviciile într-adevăr sub control civil? Până acum nu am primit răspuns la această întrebare. Şi nici nu vom primi.

E admirabilă iniţiativa asta gen: Hai să stârpim corupţia! Dar stârpim corupţii fără să stârpim cauza.

</begin moment de stânga>

Medicii au salarii mici, profesorii au salarii şi mai mici, un procent important din societatea română trăieşte la limita sărăciei. Pentru asta nu există reprezentativitate. Nu poţi să plângi pe umărul săracului după ce te duci să dansezi în Dubai. Nu poţi să te plângi de preţul benzinei în momentul în care tu ai o maşină care consumă 25l/100 km. Pur şi simplu devii ipocrit în ochii tuturor celor care vor să vadă adevărata ta faţă

</end moment de stânga>

Toţi combat corupţia dar nimeni nu se aplecă spre cauze.

Toţi sunt oripilaţi, de exemplu, zilele astea de faptul că Elena Udrea a intervenit la BRD, iar acelaşi BRD s-a executat rapid. Nimeni nu se oripilează de faptul că băncile din România nu sunt bănci ci o mică gaşca de cămătari care pentru cei cu mai mulţi bani sunt îngeri iar pentru cei mai săraci demoni.

Şi iarăsi toţi se întreba ce fac ăsta cu atât de mulţi bani. Păi voi ce aţi face? Nu întreb generaţia ăsta născuta după ’89 ci pe cea născuta înainte de 89. Ce aţi face cu atât de mulţi bani? Investiţii? Călătorii? Case? Hai fiţi cinstiţi! Uitaţi-vă la vârsta celor corupţi şi o să înţelegeţi de ce le trebuie atât de mulţi bani.

Hai să nu mai fim loiali până la capăt altora. Ar trebui să fim lioali conştiinţei noastre, loiali celor apropiaţi noştri. În fond politicienii români sunt loiali numai lor şi buzunarului lor fără a le păsa de cei din jur.

Comentarii închise la Stirpim coruptii, uitam de cauze

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

Osmoza traspartinica

Oamenii de ştiinţa români şi cercetătorii de la DNA au făcut o descoperire epocală. Transferul mitei prin osmoză traspartinica.
Transferul mitei prin osmoză transpartinică se caracterizează prin transferul de mari sume de bani inter-partinici neţinând cont de doctrine şi culori politice.

brbeSocietatea este absolut uimită că acest lucru se poate petrece în România, mai ales că se ştie din istorie că noi, românii, de la daci încoace, suntem un popor drept şi bun. Dar numai pentru unii.

După ce plânge artistic pe umărul asistatului social, stânga de caviar romană se duce să discute o afacere la Hilton căci la birtul din spatele pieţii îi pute şi îşi mai lansează câte un partid iepure pe la Fratelli căci aşa e bine şi dă frumos în poză.

Şi alţii luptă pentru justiţie care trebuie să fie dreaptă. Dar dreaptă până în momentul în care sunt ei prinşi cu pisica moartă în sac şi atunci justiţia nu mai e dreaptă, e strâmba, iar dosarele nu mai arată profesionalismul procurorilor ci sunt politice.

Să fim serioşi, tot ce se întâmpla acum în România este un lucru care trebuia să se întâmple de mult timp. Hai să nu ne mai facem că suntem surprinşi de faptul că aflăm acum că reprezentanţii stângii fac afaceri oneroase cu reprezentanţii dreptei care este dreaptă şi castă sau invers, căci până la urmă foamea trece prin stomac şi vrea şi „gura lor să mănânce ceva”

Unleash-Pain-star-wars-16606414-1024-768

Toată tevatura asta cu Elena Udrea, Cocoş, Chiuariu, Hrebenciuc şi alţii ca ei ar trebui să reprezinte un fel de semnal de alarmă pentru societatea civilă. Dar despre care societate civilă vorbim aici?

Pe de altă parte mi se pare de prost gust cum „deontologii” presei române încearcă să se spele pe mâini de mizeriile pe care le-au susţinut, fie că e vorba de Dan Voiculescu, fie că este vorba de Elena Udrea. Nu trebuie să fii inginer de rachete ca să poţi observa cu ochiul liber cum ei au sutinut pe unii şi pe alţii iar acum se dezic lejer de ei fără nici un fel de remuşcare. Banul a fost încasat nu ne mai interesează trecutul, viitorul este luminos şi plin de speranţă. Dar numai pentru unii.

Comentarii închise la Osmoza traspartinica

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

De la Chuck Norris la DNA

Guest post scris de Alegători, cetăţeni, public.

Dacă urmăriți televiziunile de știri, faptul că oameni sunt arestați continuă să fie subiect de breaking news într-o democrație europeană. Ultimele dosare par să echilibreze balanța spre dreapta politică, din punctul de vedere al notorietății, fapt ce-l îndeamnă pe un blogger să-i mulțumească (tot) lui Traian Băsescu pentru că a susținut sistemul de justiție. 

cam asa

Este același sistem care a început un val de arestări în timpul campaniei electorale și a atins în mod vizibil numele mari de dreaptă politică abia după alegeri. Bon, nu sunt antenist, doar spun că, în ciuda faptului că și eu am votat Băsescu de câte ori am avut șansa, mi se pare că acțiunile justiției sunt departe de a fi independente de politic. E destul să văd cum își joacă tanti Udrea ultima luminiță de libertate ca să înțeleg că șerpăraia din mediul politic ajunge peste tot. Iulia Timoșenko. Pardon, am strănutat. 

free Elena!

În alte știri, suntem practic ignorați în extern cu prostiile astea, ceea ce îmi spune destule pe temă. La momentul în care scriu acest articol, Google News are un singur articol despre Udrea, restul fiind despre o biserică de gheață, despre bitcoin în România și încă unul despre cum Chuck Norris a schimbat România (de aici). 

Domnul de mai sus ar fi invins comunismul, dar era prea usor pentru el.

Nu că ar fi totul cu papion și frumos. Faptul că timp de-o campanie întreagă se zbiară de la cel mai înalt nivel despre ofițeri acoperiți, ca apoi capetele serviciilor secrete, numiți politic, să demisioneze mi se pare, de asemenea, un subiect demn de hlizeală tristă. Față de știrile care apar referitor la Grecia, Spania și în general partidele populiste din Europa, suntem o glumă. Faptul că avem un război la câteva sute de kilometri de graniță și ni se rupe, pe românește, e groaznic. Dar noi arestam și facem dreptate, poate și ca o consecință a celor scrise mai sus, inclusiv datorită unor oameni demni și muncitori din DNA care se uitau la Chuck Norris în tinerețe (Fuck Vlad Țepeș). Vor fi și ei modele televizate pentru alții mai tineri. 

Pe vremea mea, fiule, stirea era ca munceam.

Credibilă doar intern, prin prisma televiziunilor de știri care ne vând normalitatea drept noutate, lupta anticorupție nu poate fi luată totuși drept o glumă sau doar ca joc politic. Cu bune motive, suntem lăsați să ne devorăm clasa politică în liniște, dar lumea așteaptă să vadă ce urmează. Ideea „avem o țară, cum procedăm?” e perimată. Practic, trecem la nivelul doi, în care Chuck Norris e doar un actor de mâna a doua, care a făcut filme de duzină, de multe ori proaste. Poate mai citim și-o carte.

Comentarii închise la De la Chuck Norris la DNA

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Guest post, Lichele de tranzitie