Arhive pe etichete: Ion Iliescu

"Sfânta proprietate privată", un moft !

Este un moft chestia asta cu „sfânta proprietate privată”, restituirea pădurilor este o prostie istorică. (Focșani, ianuarie 2001).
Garantarea proprietății ar însemna stoparea dreptului de a-ți mai înstrăina proprietatea. E corect? Nu-i corect, conform dreptului de proprietate modern. Asta era valabil în feudalism, legarea de pământ a oamenilor. (februarie 2001).
Ion Iliescu.

Retrocedarea pădurilor, retrocedarea caselor, retrocedarea fabricilor, chestii care încă mai macină ţara asta dupa 25 de ani şi mai macină şi clasa politică tot dupa 25 de ani.  Natural.  Aproape darwinian aş putea spune.

În 25 de ani statul prin reprezentanţii săi a încercat prin toate mijloacele să încetinească procesul de restituire. De ce? Pentru că aş au vrut trei, patru oameni în din 1990 până în 1996 şi câteva sute de oameni ai muncii care au apărat „democraţia originală”. Iliescu, Roman, Stolojan şi Văcăroiu.

Toţi cu idei despre cum se poate face restituirea proprietăţilor. Mai apoi au apărut corifeii, adică restul guvernelor post decembriste, indiferent de culoare care au făcut la fel. L-au luat pe Iliescu ca piatra de hotar şi au aplicat întocmai ceea ce a spus.

Vă miră că Horia Georgescu intră la bulău? Să nu vă mire! Vă miră că Alina Bica a făcut tâmpenii? Să nu vă mire! Vă miră că Elena Udrea, Cocoş, Mazăre, Nicusor Constantinescu şi alţii că ei intră la pârnaie? Să nu vă mire! Toate acestea sunt rezultante ale încăpăţânării FSN/PSDR/PSD/PDL/PNL/PNŢCD de a aplica o politică normală şi coerentă a deznaţionalizării bunurilor furate de către comunişti. De ce? Pentru că undeva în adâncul sufletului lor sunt la fel. Sunt la fel cu cei care au furat proprietăţi. Nu comunişti ci hoţi!

Tot ce se întâmplă acum este rezultanta multiplelor guvernări FSN în anii 1990 – 1996. Şi tot ce s-a întâmplat până acum nu face decât să confirme ceeace am sus mai sus.

Chiar dacă numele pe care justiţia le incriminează acum sunt altele, cauzele sunt aceleaşi, iar rezultatele sunt aceleaşi. O nouă falsă clasă politică şi o nouă falsă clasă economică care probabil vă fi spulberată de următoarea generaţie care se iţeşte pe şest acum.

Reclame

Un comentariu

Din categoria Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

85 de ani in plus

Din pacate Ion Iliescu incã respirã. Incã.

Comentarii închise la 85 de ani in plus

Din categoria Greata cotidiana, O data in an, Political Zombies

Pi, scuipati, caps lock si Moldova

O ploaie de scuipaţi curge din norul în care până acum au stat toţi cei care ar fi unit românii, erau mândrii că erau la fel de români şi numai ei reuşeau orice. Chiar să spună ultima zecimală la numărului  π (Pi).

Vineri când zavera era în toi mă întrebam cine stă să mănânce acum floricele.
Mâine este 1 Decembrie şi din ziua de 2 Decembrie ţara începe încet, încet să intre în concediu.
PSD se va scuipa necontenit până când unul va ceda (nu şi Ion Iliescu care pare cel mai raţional politician din partidul acela) iar (PN)(PD)L va mai sta niţel în expectativă ca să îşi guste aerul victoriei.

În paralel, o ceată de maimuţe care crede că dacă scrie pe reţelele de socializare cu Caps Lock şi multe semne de exclamare va fi mai vehementă va crede în continuare că ei au decis votul. Nu, nu au făcut asta. Au ajutat dar nu au fost cei care au decis rezultatul.

Între timp în Moldova se desfăşoară un scrutin în care PCRM, din păcate, vă câştiga pentru că aceeaşi Moldova e altfel. Atât de altfel încât electoratul român nu înţelege nimic din ce se întâmplă acolo şi nici nu îl interesează prea mult.

Asta este tovarăşi!

Comentarii închise la Pi, scuipati, caps lock si Moldova

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

Jumatati de masura toxice

Kilian Dörr – „Statul a folosit aceste proprietăţi ilegal, confiscate ilegal, timp de 40 de ani. Acuma retrocedează cu greu, la 25 de ani după căderea comunismului. Tot se mai gândeşte dacă dă sau dacă nu. Deci a putut să le preia peste noapte, în decurs de o zi, şi le-au trebuit urmaşilor comuniştilor 25 de ani şi tot nu au reuşit să facă măcar un pic de dreptate în acest sens.” (de aici)

Societatea română este scandalizată zilele astea de scandalurile de corupţie din ultimul timp. Retrocedări de case, terenuri şi păduri făcute aiurea sau pe acte false ori drepturi succesorale cumpărate pe nimic şi mai apoi valorificate pe bani mulţi.

România a fost singura ţară din fosta europă comunistă în care nu s-a adoptat niciodată o legislaţie unitară. Niciodată nu s-a spus în România că proprietăţile trebuie retrocedate proprietarilor de drept. Mereu s-a umblat cu jumătăţi de măsura ca să dea bine la o parte din electorat. Căci trebuie apărat de capitalistul hapsân care vrea să îi ia terenul, casa sau pădurea la care oricum nu avea dreptul. La fel s-a întâmplat şi cu fabricile din România, iar unele dintre ele au ajuns o ruină.

Ion Iliescu – „Este un moft chestia asta cu „sfânta proprietate privată”, restituirea pădurilor este o prostie istorică”.

25 de ani ne-a fost frică de adevăr.
25 de ani le-a fost frică de adevăr.
25 de ani ne-a fost frică să face ceea ce trebuie.
25 de ani le-a fost frică să face ceea ce trebuie.
Generaţii întregi au murit cu dreptatea în mâna pentru că o un număr de netrebnici au decis că e mai bună jumătatea de măsura decât o măsura întreaga.

Ion Iliescu – „Garantarea proprietăţii ar însemna stoparea dreptului de a-ţi mai înstrăina proprietatea. E corect? Nu-i corect, conform dreptului de proprietate modern. Asta era valabil în feudalism, legarea de pământ a oamenilor”

Deci nu vă oripilaţi când auziţi de cazuri de corupţie legate de dreptul al proprietate.

Esenţa râului stă în Kiseleff şi este o stângă de caviar.

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie

Scurta de luni XLVI

Încă din 1990 am fost convins că FSN şi mai apoi toate stările sale de agregare sunt un rău cronic pentru ţară asta. Nimic, dar absolut nimic din ce s-a întâmplat până acum în ultimii 25 de ani nu m-a făcut să îmi schimb părerea.

Cred în continuare că PSD sau alianţa struţocamilă numită USD din care mai fac parte, pe faţă PC şi UNPR şi pe ascuns Tăriceanu şi ceata lui de vinituri sau/şi UDMR prin părţile esenţiale, reprezintă o plagă care s-a întins peste toată societatea română.

Nu, mita, şpaga, cointeresarea materială nu a fost inventată de către PSD, ea exista şi înainte de apariţia orcului politic păstorit de către Ion Iliescu. Acelaşi PSD care a reuşit în 25 de ani să ducă această artă către noi culmi pe care nimeni nu le poate ajunge chiar dacă îşi doreşte.

pointless-center-appeal-letterDin păcate, parlamentele care au existat până acum nu au făcut notă discordantă de această situaţie şi au fost folosite întotdeauna numai ca maşinării de vot şi nu pentru crearea de legi care să folosescă ţării. Ultimele două legislaturi au reuşit performanţa să îşi apere deputaţii, astfel încât acum suntem în aceeaşi situaţie că mai înainte. DNA cere, căci vorba aceea biblică „cere şi ţi se va da” şi i se răspunde „cere şi tot nu ţi se va da”

Aşadar în anul de graţie 2014, secolul XXI, în Bucureşti, ţara România, există totuşi un procent de 40 şi ceva la sută de electori care vor vota reprezentantul PSD pentru că se poate şi mai ales pentru ceilalţi competitori, oricare ar fi ei, nu găsesc limbajul pentru a le deschide ochii unora şi pentru a-i atrage către votul normal pe ceilalţi.

C’est la vie, toujour parşivă !

Altfel, Zoe Petre bate câmpii pe la diverse televiziuni şi Victor Ponta vrea referendum pentru monarhie.

6 comentarii

Din categoria Campanie 2014, Dumb politics, Political Zombies, Prezidentiale 2014

Bestiar XXXVI– CE + 007 = love

– Vaiet şi supărare în România, adică cum, ţara noastră să nu primească un portofoliu important în CE ? Păi ce noi sîntem degeaba de 2060 de ani şi mai bine pe meleagurile astea ? Adică cum ţuţărul lui Ion Iliescu să primească un portofoliu la mişto? Cum ? Nah că s-au liniştit acum, au primit dezvoltarea regională. Problema baronilor PSD e că nu va fi vorba despre dezvoltarea regională a lor ci a întregii Europe deci nu vor putea fura în voie. Ci pe ascuns.

– De la Bond, James Bond farmecul agentului acoperit prinde cel mai tare la vulg. Aşa că avem şi noi un acoperit. Cu pled sau fără, el apare ca un Bond sau ca un Marlowe (nu, nu neapărat Marlowe că ăsta era detectiv) şi îl vezi că se ascunde cînd toată presa îl caută. Că deh, nu are altceva mai bun.

– Şi că veni vorba de presă, iaca ea se plînge de audienţe. Păi nene, dacă vorbiţi pe punctaje aşa vă trebuie, nimeni nu vă obligă să fiţi obedienţi şi să nu spuneţi ceea ce credeţi cu adevărat. Sau nu. Dacă nu atunci înghiţiţi. La vie est toujours parşivă!

Identify_Your_Audience

– S-a dat drumul la colegii la care pot studia si cei fără diplome, e bine că pot studia, caci mi se pare mult mai grav să cunoşti absolvenţi de învăţământ superior (şi am avut experienţa asta) care să nu poată citi un text la primă vedere. Nu ştiu sincer ce este mai trist. Şi una şi alta? Sau amîndouă la un loc?

Comentarii închise la Bestiar XXXVI– CE + 007 = love

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie

România, o țară de zerozeroșapți!

Cînd eram puşti şi mă duceam pe la bunici, nu, nu la ţară, căci sunt copilul betoanelor, undeva pe lângă Facultatea de Farmacie, nu mă lăsau să vorbesc tare căci „ne aud vecinii„. Şi, cum fobia era că unul din doi români era informator al Securităţii şi te turna dacă ascultai Europa Liberă sau spuneai bancuri cu Ceauşescu, era oarecum de înţeles.

Dar după 1989? După 1989 au apărut “serviciile” şi întrebarea de bază: „Ce aţi făcut în ultimii cinci ani, domnule x?” Ciudat, căci despre Ion Iliescu se ştia ce a făcut şi nimeni nu a părut atunci scandalizat. Idem și despre Silviu Brucan.

Problema e că niciodată după 1989 nu s-a făcut o lustraţie, nu s-a făcut ceva astfel încît cei care turnau sau dădeau detalii despre viaţa ta intimă la Securitate să dispară din viaţa socială şi politică. Ba mai mult, totul a fost îngropat cu grijă, să nu alterăm ideea de eroi ai neamului.

Aşa am aflat cu stupoare, după ani, că:

Alex Mihai Stoenescu a fost turnător – „În trei ani a produs 100 de turnătorii, cam 33 pe an, mai mult de două pe lună! Un stahanovist.”

Nicolae Balotă – „Navetist pe ruta Bucureşti – München – Paris şi retur, timp de mai bine de şapte ani, a fost unul dintre cei mai preţioşi informatori ai Securităţii în dosarul Meliţa şi Eterul, dedicat postului de radio Europa Liberă şi oamenilor ei.”

Constantin Bălăceanu Stolnici – Recrutat în problema „foşti exploatatori “, „pe bază de sentimente patriotice “, a fost un colaborator harnic, cooperant, prolific, cu iniţiative în întâmpinarea sugestiilor Securităţii interne pe lângă foştii exploatatori, dar şi unul cu potenţial în problema emigraţiei anticomuniste.

Emanuel Valeriu – S-a reactivat, la cererea lui, în 1981. A fost o surpriză suspectă pentru Securitate („Să-i lăsăm iniţiativa şi să verificăm ce vrea“, „Atenţie, pentru a nu se folosi de noi doar în vederea realizării unor interese personale“). Valeriu dorea să le vorbească despre abuzurile binefăcătorului său, Adrian Păunescu. (de aiciTop 5 cei mai scârboşi informatori  de Neculai Constantin Munteanu )

Apoi ne mai mirăm că după 25 de ani de „democraţie” reuşim să băgăm la pîrnaie doi bătrîni de peste 80 de ani fiecare, care au fost gardieni la diverse penitenciare politice şi care declară cu seninătate că de fapt ei nu au făcut nimic, ci au respectat ordinele.

Asta e boala cea mai grea – respectarea ordinelor, orbeşte, chiar dacă se constată că ordinele sunt fie proaste, fie cretine. De frică să nu-şi piardă locul într-o societate care îi poate judeca ca devianţi, în funcţie de sistem, de dreapta sau de stînga.

De vreo două zile România a devenit țară de zerozeroșapți!
Agenţi acoperiţi candidaţi la prezidenţiale.
Toţi fac pariuri.
Şi cu pariuri îşi vor pierde timpul, pentru că, dacă e fost agent acoperit, e important în mai mică sau mai mare măsură. Important e ceea ce transmite el electoratului. Iar până acum nu văd o efuziune a ideilor, o apoteoză a proiectelor de preşedinte. Nu, toţi transmit clasicul „ba p’a mamii dvs.” celuilalt.

Iar electoratul, avid de „informaţie”, stă cu gura căscată când la unul, când la celălalt şi îi ascultă.

Viaţa în România va continua şi după „declaraţiile incendiare”, „loviturile neaşteptate”, „ruperea ficaţilor” şi altele. Copiii se vor duce la şcoală pe 15 septembrie, iar poporul se va plînge, ca de obicei, că viaţa e scumpă dar va circula în maşină proprie, singur.

Un comentariu

Din categoria Campanie 2014, Dumb politics, Greata cotidiana, Istorie politica, Political Zombies, Prezidentiale 2014