Arhive pe etichete: Politica

Vânare de vânturi

Astăzi vroiam să scriu ceva despre stânga – dreapta sau despre dreapta – stânga şi cum ele sunt fix invers în România pentru că îmi adusesem aminte de o discuţie avută cu amicul de la Sociollogica despre asta. Cum îi explici 1304868108_3119074-600x450unui jurnalist străin care ştie ce înseamnă stânga şi dreapta cum este repartizat acest aspect in spectrul politic în România după ce a văzut sloganele electorale ale celor doi candidaţi la preşedinţie la alegerile prezidenţiale din 2014.

Dar nu am să o mai fac pentru că am văzut o ştire în care un membru al CNA – Valentin Juncan pre numele lui, propus de către PDL, scrie o scrisoare deschisă (boala tuturor care au ceva de spus despre nimic) în care: Atrage atenția asupra situației financiare a televiziunilor și propune instituirea unui Fond audiovizual.

Ca un adevărat om de dreapta, el reuşeşte performanţa să scrie negru pe alb că vrea să impună o taxă firmelor (evident este o măsură de dreapta) pentru ca televiziunile private să supravieţuiască.

Acum nu ştiu foarte exact care sunt criteriile de alegere pentru oamenii care sunt numiţi politic în partide, ţepe au luat au toate partidele din România de la PSD până al România Mare, dar se pare că este imperios necesar un test de cunoştinţe generale despre teorii politice înainte de a fi numit politic în vreo funcţie.

Şi nici măcar nu ar fi prima dată când se întâmplă asta – uitaţi-vă la Tăriceanu, e din acelaşi aluat (şi nici măcar nu îl poate invoca pe Prinţul Roşu pentru că habar nu are cine e).

Lipsa culturii politice şi lipsa doctrinelor îşi face auzită prezenţa mai mult ca oricând acum. De la PDL care a trecut, atunci când Traian Băsescu era şeful partidului, de la Internaţionala Socialistă la PPE şi până la micimanul ăsta numit Juncan face să apară specimene care te fac să te întrebi la ce e bună doctrina politică în România.

În fond la nimic!

Doctrina e o chestie bună de fluturat în faţa unui electorat care e cât de cât avizat, atâta timp cât îl poţi prosti pe faţă şi îl poţi face să te voteze. Altfel, e o “Vânare de vânt” vorbă lui Bob Dylan.

In tot acest timp cel mai discutat eveniment al zilei de ieri a fost cel în care o femeie care dorea neaparăt sa vapeze în autobuz a fost bătută de catre niste pensionari mai vigurosi decit prevede legea. România mereu surprinzatoare !

Comentarii închise la Vânare de vânturi

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie

Nepasarea noastra. Singuratatea lor

7x9f42qn-1342760550Nu poţi să te trezeşti şi să îţi bei cafeaua liniştit în România. Cum deschizi televizorul dai cu ochii de sutienul Elenei Udrea agăţat pe un raft din arestul Poliţiei Capitalei, după care încerci să crezi că dacă citeşti ceva pe web o să fie mai bine şi mai degajat. Ei bine nu va fi aşa, acolo vei da de o pâlc de deontologi cu şira spinării de consistenţa unui limacs care va dezbate această problemă a societăţii româneşti. Te duci pe Facebook ca tot românul şi printre pisicile şi căţeii de rigoare sau căcuţa copilului abia născut care trebuie expusă şi socializată dai şi peste cete întregi de oameni scăpaţi din cutia cu maimuţe a societăţii care iubeşte mai mult scandalul decât munca. Şi nu, aceia nu sunt italienii ci românii.

Dar asta este de fapt numai o carapace.

De fapt lumea pe aici nu e aşa. O interesează ce face Udrea şi ce mai face DNA-ul dar nu în măsura în care cred televiziunile, pâlcurile de deontologi şi cetele de moralişti de stânga şi de aşa zisă dreaptă.

Nu, lumea nu se învârte în jurul chestiilor ăsteia. Lumea nu moare de curiozitate să vadă ce a mai spus Ponta sau Firea sau Băsescu sau Nicusor Constantinescu.

Lumea mai este interesată şi de mâncare bună sau de petrecut timpul liber cu familia, de scos căţelul la plimbare sau de ce tâmpenii mai face pisica (că de supărat pe ea nu te poţi supăra mai ales când are faţa aia de clovn).

tumblrm0beomkppg1r5ur0ho1500

Politicienii sunt singuri pentru că aşa au dorit ei. Politicienii s-au închis într-un borcan (căci turn nu îi pot spune) de cleştar de unde se uită cu scârba la lumea care îi înconjoară şi uneori se întreba de ce lumii nu îi pasă de soarta lor, ba mai mult uneori chiar se bucură de răul lor dar nu pe principiul caprei decedate a vecinului ci pur şi simplu pentru că le readuce aminte, lor, politicieni or că şi ei sunt oameni iar justiţia ar trebui să fie egală pentru toţi.

În fond ei şi-au ales cariera asta dar sunt surprinşi de ura şi indiferentă. Şi mai totdeauna îşi merită soarta.

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Lichele de tranzitie, Political Zombies

2015 în România

Dreapta se zbate să înţeleagă.
Stânga încearcă să se reformeze dar nu prea poate.
Ailaltă stângă aşteaptă ceva. Nici ea nu ştie ce dar mai are timp până când o să ajungă la vârsta senectuţii. Deocamdată sunt tineri şi fierbinţi.

sleep
Intelectualitatea de stânga e minunată dar ineptă şi fără o viziune de secol XXI. Marx, Engels şi Lenin sunt fericiţi.
Intelectualitatea de dreapta dă sfaturi dar nu se implică politic. Şi totuşi e mândră de aportul ei la politica din România.
Nimeni nu face o analiză serioasă a problemelor.

În tot acest timp viaţa merge mai departe, lumea merge la birou iar seara unii mai ies la câte o bere.

2015 în România.

Comentarii închise la 2015 în România

Din categoria Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

2014–Fratii Marx, Caligula si calu’

Dacă se dorea se putea. România e ca un film al Fraţilor Marx.
E nebună, e veselă şi tristă în acelaşi timp. Scapă din încurcături după care descoperi cu surprindere că se află în altă încurcătura şi mai mare.

Iar politica în ţara asta se face cam ca în scena asta de mai jos.

În altă ordine de idei Caligula şi-a făcut calul senator iar el s-a declarat zeu. Prin ordonanţa de urgenţă dată în penultima zi a anului ce tocmai a trecut.

Un comentariu

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Istorie politica, Lichele de tranzitie

Datul la gioale

Datul la gioale este o formă de joc la care se pretează mai toate partidele politice.
Datul la gioale este transpartinic.
Datul la gioale nu face decît să scîrbească electoratul.
Datul la gioale nu arăta decît un singurul lucru, împăratul e gol.


Şi fiindcă împăratul e gol atunci nimeni nu le poate cere nimic, deci datul la gioale poate continua nestingherit.
Nu aveţi mesaj? Datul la gioale este soluţia!
Nu aveţi politici fiscale? Datul al gioale este soluţia!
Nu aveţi carismă? Ea se poate înlocui cu datul la gioale!
Nu ştiţi să spuneţi adevărul? Tot datul la gioale pare a fi o soluţie viabilă!
Nu aveţi politici publice? Nu-i nimic datul la gioale vă salvează de responsabilităţi!
Nu aveţi dicţie? Datul la gioalele adversarului e soluţia pentru o dicţie mai bună!

În fine, nu aveţi <aici puteţi introduce ce vreţi voi>? Tot datul la gioale e soluţia.
Problema e că pe terenul ăsta de joc mai există şi un arbitru care la un moment dat s-ar putea să fluiere şi să vă dea cartonaş roşu. Tuturor!

Comentarii închise la Datul la gioale

Din categoria Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie, Political Zombies

Despre iertare, oportunism si Mircea Diaconu

Reiau aici o zisă a unui domn pe care, din păcate îl văd prea rar:

“Cînd politicianul e prins că a furat, omul de rînd îl iartă, pentru că e „băiat de băiat” și, oricum, „oricine ar lucra cu miere și-ar da cu ea pe la gură”.

(imagine via Gandul)

Deci, români, bucureşteni, duceţi-vă să semnaţi pentru Mircea Diaconu. Admiraţi-i voinţa de fier în a lupta împotriva justiţiei. Uitaţi-vă la ce cusătura excelentă are în jurul fundului de la pantaloni, în locul ăla unde i se împreunează posteriorul cu scaunul pe care nu vrea să îl părăsească şi care crede că i se cuvine de drept.

Voi ăia care semnaţi pentru Mircea Diaconu (link la alt articol), ar merita să trăiţi în falsa meritocraţie înscăunata de dînsul şi să fiţi furaţi şi batjocoriţi. O meritaţi din plin pentru că nici voi nu sînteţi mai prejos decît acest actor care a fost odată mare iar acum preferă să fie mic, meschin şi să se agaţe de scaun ca toţi ceilalţi.

(imagine via B365.ro)

Singura diferenţa dintre Mircea Diaconu şi Gigi Becali este că primul este liber (din păcate) iar al doilea este la închisoare.

El nu a furat bani, el vă fură încrederea pe care voi i-o acordaţi!

Deci bucureşteni, semnaţi pentru Mircea Diaconu şi nu vă mai scandalizaţi atunci cînd vi se cere şpagă, cînd sînteţi fraţi sau cînd drepturile voastre sînt încălcate.

O meritau din plin bă!

4 comentarii

Din categoria Greata cotidiana, Istorie politica, Miorita laie laie bucalaie, Veselie in toata tara

Usl sau NUsl.

Cică o să se rupă USL.

Ce crede “opozitia”.

politics

Ce crede Crin Antonescu

tumblr_moecclul591qiz3j8o1_500

Ce cred eu.

vd5etvu4rpyfnqrzqyvd

Comentarii închise la Usl sau NUsl.

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

Bestiar XVI

Bietzscheplease

România – ţară care se poate autoguverna în mod responsabil în absenţa partidelor politice.
Guvern – instituţie din România (vezi mai sus) în care fluctuaţia de personal ar trebui să dea de gîndit. Un specialist în resurse umane ar fi uimit de competenţele celor aflaţi la cîrma ţării.

9-0 – Scor la care de obicei pierde victor Ponta orice partidă. Nu ştie să verticalizeze şi stă cam prost cu apărarea. În rest e mîndru de textele pe care le scrie.
 Chiţoiu – un liberal socialist pe care Crin Antonescu l-a lăsat în locul lui cît a fost prezident A.I. of România.
Eugen Nicolaescu – spaima competenţei. După ce a reuşit să pună sistemul medical pe butuci dintr-un procent de 99 %, mai are 1 % din distrugere la el şi pentru Ministerul Finanţelor.


Gigel Ştirbu – competentul de la cultură, nu mută muzee, doar le dărîma.
Politică – teren de joacă al unor clanuri mafiote denumite popular partide politice. În general aceste clanuri sînt populate cu diverşi ipocriţi şi corupţi.
CNA – loc în care se dau amenzi, cunoscut în media sub denumirea pentru unii mumă pentru alţii ciumă.
Radu Calin Cristea  – membru CNA – Constrîngerile (…) au introdus în proiectul USL o vădită componentă de „realpolitik”, adică de confruntare pragmatică, foarte realistă, cu soluţii adesea brutale, adaptate însă provocărilor unei puteri ale cărei sisteme de apărare nu se lasă străpunse cu armele de panoplie ale duelului politic. (de aici)

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

De la Ileana Cosinzeana la baba nervoasa cu papornita.

Îl ştii în parlament ca veşnic ocupator de scaun în ultimii 23 de ani, în curînd 24. Nu spune lucruri inteligente şi totuşi este ales pentru că noi, românii, respectăm tradiţia. De ce am lasă pe unul care să spună ceva nou, de ce am accepta o altfel de dezbatere politică decît cea bazată pe trei principii călăuzitoare ale vieţii româneşti :darth-vade

  • Ba p’a mă-tii – şi aici exemple sînt multe
  • Dacă a murit capra mea atunci să moară şi capra vecinului.
  • Doi români, trei partide, cinci fundaţii

Nici unul din principiile călăuzitoare de mai sus nu sînt străine candidatului politic care vine în faţa cetăţeanului la fiecare patru ani pentru a fi ales.

Momentul de disperare va veni atunci cînd la alegeri nu vor mai fi alese nume ci politici, atunci cînd politicianul nu va trebui să spună “uite cine sînt eu” ci va trebui să spună “uite ce vreau eu să fac” pentru că dacă va fi ales din cauza celui de-al doilea principiu atunci el va trebui să facă şi să demonstreze că a făcut în cazul în care vrea să fie ales într-un nou ciclu electoral.

Toate, dar absolut toate partidele se arată surprinse de faptul că românul de rînd, da, ăla fără afiliaţie politică nu are încredere în parlament şi în instituţiile statului, consideră mai tot tot timpul că ţara asta se îndreaptă către o direcţie greşită. Dar care este direcţia? Ce vrea românul de fapt? Chestii minore cum, ar fi politici economice predictibile şi care nu, nu măresc taxe si nici nu le înmulţesc. Nu mai vrea haiducii legislative şi economice. Vrea totuşi un sistem medical normal fără ca să dea şpagă şi care să îl şi vindece, eventual fără a lua alte boli din unitatea sanitară. E mult? E puţin? Tot electoratul o decide.campanie1

Din păcate electoratul atît cît este el, este mai mult interesat de cancanuri plictisit fiind de veşnicele scandaluri care fac din politica româneasca o chivuţa care îşi ridică poalele instantaneu şi în orice condiţie. Tot ce este mai greţos şi mai scîrbos se află în aceste moment în politică. Cu rare excepţii.

Şi tot din cauza politicului şi a alegerilor greşite ţara asta a devenit din Ileana Cosînzeana în 1990 a ajuns în 2013 o babă şchioapa care se poseteaza în autobuz pentru un scaun la geam. Şi nu va mai trece mult timp pînă cînd baba o să moară, iar Pasărea Phoenix e un mit.

Comentarii închise la De la Ileana Cosinzeana la baba nervoasa cu papornita.

Din categoria Greata cotidiana, Miorita laie laie bucalaie

Scurta de luni IX

Săptămîna trecută a fost agitată din punct de vedere politic sau mioritic, depinde de unde priveşti.

Începe Preşedintele prin mîngîierea pletei lui Crin Antonescu întru susţinerea lui la alegerile prezidenţiale împotriva prezumtivei candidaturi a lui Victor Ponta.

Victor Ponta nu se lasă nici el mai prejos şi îl atacă by proxy pe preşedinte la pămînturi şi credite luate în familie.

Chitoiu vine pe turnantă cu singurul neuron funcţional şi mai bate un cui în şipca prezidenţiala spunînd că Preşedintele l-a sunat ca să îl menţină în post pe Radu Gratian Ghetea. Ilegalitatea demiterii lui înaintea terminării mandatului este doar o anexă nedemnă de băgat în seamă. Basescu fandează elegant.

Repede, pe cea de-a doua turnantă în ac de păr, apare o discuţie despre procurorul Papici care se interesa de nişte acte de prin zonă, dar că în bancul cu evreul şi portofelul[1] în jurul zonei pe o rază de 200 de km s-a făcut fix comună Nana unde Preşedintele, iarăsi by proxy, a cumpărat teren.

Pe ultima sută de metri, Tăpălaga spune că e mai bine ca preşedintele să fie transparent şi să afle şi poporul suveran cum stă treaba cu creditul pentru pămînt.

La finiş apare Ioana Băsescu care arata actele.

Corul de bocitoare USL se vaită de cît de rău o duce poporul de pe urma regimului tiranic condus satrapic de către Traian Băsescu, iar purtătorul de cuvînt ne prezintă „Bugetul Cetăţeanului” pentru ca totul să fie clar.

În tot acest timp a fost definitivat bugetul ăla adevărat şi de asemenea a fost definitivată şi legea regionalizării – probabil cele mai importante acte de la sfîrşitul acestui an.

Tot ce aţi citit aici, în politica Americană, care oricum e mai serioasă de cît a noastră se numeşte red herring – termen englez cu înțeles metaforic, care exprimă conceptul a ceva care se dorește a fi o diversiune sau o distragere de la obiectivul original. Definiţia academică o gasiţi aici.

Cam asta este pe scurt istoria.

[1]  Urmează bancul cu evreul şi portofelul:

Într-o zi de Sabat la Ierusalim se plimba Sloim pe stradă şi dintr-o dată vede un portofel pe jos în care era un teanc de shekeli. Cum era zi de Sabat, Sloim nu avea voie să se aplece să îl ia portofelul el fiind evreu ortodox.

Şi atunci se uită Sloim spre cer şi înalţă o rugă şi o întrebare către Dumnezeu:

Doamne, ce să fac, uite e zi de Sabat şi nu am voie să mă aplec, portofelul ăsta stă aici şi nimeni nu îl revendică.
Doamne, te rog fă o minune!

Atunci Dumnezeu i-a ascultat ruga şi pe raza de 200 de metri în jurul portofelului s-a făcut ziua de luni.

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana