Arhive pe etichete: Reforma

Ivarul de la usa partidelor

Înainte de celebrele alegeri rezidenţiale din noiembrie anul trecut rula în heavy-rotation pe mai toate canalele, până la un moment dat, un cd din care suna imnul unirii forţelor de dreapta. Şi am râs. Şi am râs pentru că mi-am adus aminte de străbunica mea, Margareta, care era o glumeaţa de felul ei şi care spunea doi români, trei partide şi 4 asociaţii non guvernamentale (după revoluţie, că ea săracă a prins mai multe sisteme politice).

Nu s-a întâmplat nimic deosebit în afara faptului că dorinţa lui Crin Antonescu de a dispărea PDL s-a implicat cu ajutorul lui Vasile Blaga. Dacă e bine sau rău, asta rămâne să o stabilească istoria acestor timpuri. Până acum nu văd decât un soi de alergare pe bandă, unde PNL face nişte programe de guvernare pentru o majoritate pe care încă nu o are şi nici nu ştie dacă o va avea. Iar dacă o va avea ce va face cu ea?

Altfel, mai zâmbesc la marele slogan care spune ceva despre „reformarea clasei politice„. Băi, chiar aşa, ce dracu, înseamnă reformarea clasei politice de la noi atâta timp cât pe de o parte vedem aceleaşi figuri ipocrite care la fiecare 4 ani încearcă să ne aburească indecent, iar pe de altă parte reformarea clasei politice nu vine din exterior ci din interior. Dar care e cam putred.

În afară de asta, „elitele” politice române sunt educate în principal la „şcoala vieţii”, mai dau o dată exemplul guvernului chilian vs. Guvernul României :

Chile

 

România

Şeful guvernului: Sebastian Pinera –  A studiat la Pontifical Catholic University of Chile unde a absolvit cu una din cele mai mari note din istoria universităţii. Doctor în economie la Harvard University. Averea sa este estimată la 1 miliard de dolari (mogul de televiziune).

 

Victor Ponta – 1991-1995, Diplomă de licență, Drept penal, Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti (a renunţat la doctorat printr-un OUG pe care şi l-a dat singur) În rest în CV apar diverse stagii de pregătire

Ministru de finanţe: Felipe Larrain – Doctor în economie la Harvard University şi profesor la Harvard unde este co-autorul manualului de economie împreună cu Jeffrey Sachs.

 

Ministru de finanţe: Darius Valcov – 1995 – 1999 – Licențiat în Științe Economice / Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine, București, Academia de Studii Economice București 2000 – Studii Postuniversitare, Atestat „Managementul Resurselor Umane” / Institutul de Administrație Publică și Afaceri, București, ASEBUSS
2001 – 2004 – Licențiat în Drept / Facultatea de Drept Spiru Haret, București

Ministrul energiei: Ricardo Raineri Bernain. Doctor în economie la University of Minnesota, Visiting Professor la MIT şi University of Minnesota

 

Ministrul energiei: Andrei Dominic Gerea –  1997 – Academia de Studii Economice Bucureşti – Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică;
2001 – INDE Bucureşti, ASE Bucureşti, UNCTAD Geneva – Curs postuniversitar – „Managementul Întreprinderii de Comerţ Exterior”;
2004 – Achieve Global – „Tehnici profesionale de vânzări”.

Ministrul transporturilor: Felipe Morandé Lavín. Doctor în economie la University of Minnesota, a fost Director of the post-graduate Program in Economics at ILADES/Georgetown University

 

Ministrul transporturilor : Ioan Rus  – 01.10.1988 – 30.06.1994 – Diplomă de doctor – Tehnologia construcţiilor de maşini – Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
01.10.1977- 30.05.1982 – Diplomă de licenţa, Ingineria maşinilor – Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Facultatea de Mecanică
15.09.1974 – 30.06.1976 – Diplomă de absolvire, Profil tehnic telecomunicaţii – Şcoala Tehnică de Telecomunicaţii

Deci despre ce vorbim noi aici?

Aşa cum spune şi Sebastian Lazaroiu aici:

Dacă ne uităm la elitele occidentale, constatăm că ele provin în bună parte din absolvenți ai unor școli de prestigiu, care aproape s-au specializat în pregătirea liderilor de carieră. Vorbim de Harvard, Cambridge, LSE, vorbim de oameni pregătiți în științe sociale, științe politice, științe economice, drept. Toți au un background al funcționării instituțiilor, al mecanismelor economice și sociale care fundamentează funcționarea statului. Fac o paranteză: mulți dintre politicienii care au participat activ la evenimentele nefericite din vara lui 2012, care au precedat suspendarea președintelui, pur și simplu nu înțeleg nici acum de ce așa ceva nu se face într-un stat de drept. Sunt destui politicieni care nu înțeleg de ce nu poți convoca la mitinguri de partid funcționari din instituții ale statului („convoca” sună eufemistic în context, e vorba de” luat cu japca”). Cum există încă destui oameni în politică uimiți că, atunci când ești la putere, trebuie să dai socoteală în fața organelor judiciare.

Politicienii români nu credeau că va veni ziua in care ei vor fi traşi la răspundere. E, uite că s-a întâmplat.

Apoi mai e de vină şi politica de cadre. Pentru că partidele politice române după ce au fost formate, o parte dintre iniţiatori s-au dus la etajul 10 al blocului politic în care stăteau, au blocat liftul după care au pus diverşi paznici la uşă şi pe la etaje pentru a fi siguri că nimeni nu ajunge la penthouse şi vrea să le mute mobila din casă.

Atâta timp cât reforma nu va veni din interiorul partidelor şi de sus în jos, printr-o retragere completă a celor care până acum au stat cu ivărul tras la uşă ca să nu le fie luat locul nu facem decât să vorbim vorbe. Iar Klaus Iohannis face acelaşi lucru.

Stima !

Reclame

Comentarii închise la Ivarul de la usa partidelor

Din categoria Cutia cu maimute, Dumb politics, Greata cotidiana

Reforma, tusea si junghiul

Până acum teoria unanim acceptată era că electorii s-au supărat şi de aceea au votat în masă USL, indiferent de ce candidat propusese struţocămila.
Nici unul dintre cei care au lansat teoria asta nu s-au uitat şi la cauzele mai adânci ale acestei nemulţumiri.
Când au venit la putere în 2004, au promis că fac marea cu sarea, rezultatul a fost însă fix vacs! De fapt, în afara justiţiei care a început să ia avânt de abia de anul trecut, Alianţa DA nu a reuşit să reformeze mai nimic: nici sistemul de sănătate, care se află şi acum, după 25 de ani, într-un colaps total, nici învăţământul, unde pe de o parte profesorii şi învăţătorii sunt prost plătiţi, pe de altă parte programa şcolară nu e mai acătării decât acum 30 de ani; cu diferenţa că atunci se mai punea mâna pe o carte, pe când acum se pune mâna pe FaceBook şi, în general, elevii ies din liceu cu şcoala vieţii, astfel încât nu sunt în stare să citească un text la primă vedere. Şi mai ales, nu a reuşit să restructureze coerent sistemul de muncă în instituţiile bugetare. Şcoală vieţii te căleşte dar nu te învaţă carte.

Toţi avem experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante cu câte o instituţie a statului român. Indiferent de situaţie vei avea în faţă următorul tablou:
– O doamnă sau un domn, trecuţi lejer de prima tinereţe, care sunt plictisiţi de viaţă şi aşteaptă să se termine programul, ea să se ducă să vadă Suleyman, el să bea o bere cu băieţii de la birou.
– O reţea informatică învechită, aflată undeva la graniţa dintre un 286 şi un Pentium IV.
– O atmosferă de lucru îmbâcsită, în care nu se transmite nici o informaţie, căci totul se face după ureche, după vrerea şefului mai mare sau după nişte dispoziţii date absolut aleatoriu, conform principiului din fizică numit mişcarea browniană.
– Şi poate cel mai grav, ghişeul, nene, ghişeul care are un zid de sticlă şi o mică gaură la care petentul, contribuabilul stă aplecat în poziţia ghiocel ofilit.

ghiseu ghiocel

În momentul în care s-a făcut marea debarasare a bugetarilor, nimeni nu s-a gândit la nevoi, ci la pile, cunoştinte şi relaţii (PCR). Nu a primat competenţa ci cu totul altceva. Bugetarii au fost seceraţi la număr, nu s-a ales nimic pe baza unei minime logici. Trebuia făcut totul la repezeală. Iar afirmaţia că bugetarul e rău de la natură e doar un alt mit. Nu toţi sunt aşa, există şi competenţi printre ei.

Din păcate, în lumea asta a omului care are serviciu liniştit (vorba vine) la stat s-a încetăţenit expresia strămoşească: Lasă că ne descurcăm noi! Păi da, vă descurcaţi voi, dar noi? Noi ce vină avem că voi vă descurcaţi pe pielea noastră? De ce eu trebuie să fac trei drumuri pentru o hârtie care nu poate fi dată în aceeaşi zi, ci în 24 de ore. De ce eu trebuie să mă acopăr de hârtii, iar voi doar să cereţi semnături şi ştampile. De ce? Simplu: pentru că în loc să stea cel care ştie să lucreze la calculator şi să folosească tehnologia lui 2014, pe loc a rămas o tanti cu părul verde sau mov, care trebuie să împartă, în timpul programului, felia de parizer cu vecina de la ghişeul de vizavi, deşi ea avea în faţă o coadă de 10 persoane. De aia!
Şi pentru că în România aceluiaşi an 2014 nu există o bază de date centralizată şi care să fie partajată între poliţie, muncă, sănătate, impozite şi taxe locale şi ce o mai fi. Nu nene, fiecare cu baza lui de date, fiecare cu a mă-sii, pentru că singură informaţie care se partajează este cea care este postată pe Facebook despre cât de frumos a fost în Grecia şi/sau dacă a făcut căcuţa copilul de doi ani, care a avut crampe aseară. Cu poză, dacă se poate, la patru megapixeli.

Şi cu ocazia fiecărui ciclu electoral, toţi politicienii, mai mult sau mai puţin vocali, se vor întreba de ce alegătorul votează în silă, împotriva oricărei logici (vezi cazul Becali) sau, şi mai rău, nu vine la vot, ajungând astfel ca România să fie condusă de o majoritate a minorităţii, rezultând un parlament al nulităţilor noastre de toate zilele.

2 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana, Istorie politica, Political Zombies

In soapta.

Citiţi cifrele cu voce mică şi mai apoi întrebaţi-vă de ce am ajuns aici.

1

2

3

Atît.

15 comentarii

Din categoria Dumb politics, Greata cotidiana

Nu avem becuri de 100

Lipsa hotărîrii în a face reforme şi lipsa de comunicare au dus la moartea opoziţiei. Şi spun moarte dacă mă uit în Parlament, unde opoziția nu contează decît ca număr, nici măcar la cvorum nu mai poate fi luată în considerare. În 2000, cel mai trist conducător al României din toată istoria, Emil “am fost înfrînt de securitate” Constantinescu trăgea linie şi constata că nu s-a întîmplat nimic în cei patru ani în care el a deţinut funcţia supremă în stat, iar alianţa CDR – puterea. Cu siguranţă se vor găsi unii să îmi spună că din cauza lui Băsescu a căzut guvernul Ciorbea. Eu zic să se abţină şi să nu vorbească despre cel mai ineficient şi încet guvern pe care l-a avut ţara asta. 14 ani mai încolo ne regăsim în situaţia opoziţiei din 1990 şi mai mult decît atît.

Pe lîngă votul negativ dat de electorat PDL-ului, iar motivele se ştiu, TVA, pensii şi mai ales lipsa coaielor care au lipsit din dotare, acum vedem că de fapt lupta anticorupţie este o chestie de care se ocupă DNA-ul şi atît, pentru că poate el, DNA-ul, este singura instituţie reformată a statului român. În rest se aşterne noaptea.

Sistemul fiscal nu este reformat, ba mai mult apasă pe spatele firmelor private pentru că, deh, statul de unde să îşi ia bani?! Sănătatea e la fel cum era şi în 2004, iar criza ne-a arătat că nu avem o cultură financiară – sau avem, dar nu trece decît de piciorul broaştei, la marea majoritate.

Politicieni noi am avut, dar calitatea lor nu numai ca a lăsat de dorit, dar se dovedesc a fi total incompetenţi şi nu văd acum de ce toţi se miră, de exemplu, că PPDD a dispărut ca grup parlamentar din Senatul României.

Partidele noi, cel puţin în partea “dreaptă” (iar cînd vorbim de dreapta în România de fapt este un banc sec) au dat chix cu brio. Noua Republică a început furtunos şi s-a stins în linişte, devenind partidul unei singure persoane care nici ea nu ştie prea bine cu ce se mănîncă dreapta aia adevărată. Forţa Civică cam la fel, tot unul singur contează acolo şi acela a fost ales ca viitor cantindat la prezidenţiale prin unanimitatea mîinilor ridicate la un congres ţinut în grabă. Ca o glumă bună aflăm că s-ar putea să nu poată participa la alegeri, pentru că nu şi-au reactualizat listele. PNŢ-CD arată ca un exponat al Muzeului de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, un exponat ţinut în formol. A mai apărut şi PMP, mai întîi ca fundaţie care declara că se formează pentru oamenii care nu au făcut politică pînă acum şi care ar avea ceva de spus în această problemă. Mai tîrziu constatăm că de fapt oamenii care au fost în politică au ajuns în partidul fundaţiei, iar principiile de bază, ducă’se dracului.

Dacă în 2014, noi, ca popor, ne mai temem că justiţia va redeveni politizată, înseamnă că toţi aceşti ani s-au scurs în zadar.

Dacă în 2014 constatăm că de fapt politicienii sînt aceiaşi şi nu spun nimic, nu oferă soluţii concrete, iar cînd se află la putere ştiu să facă tot ce ştiau să facă şi mai înainte, toţi aceşti ani s-au scurs în zadar.

Ce rămîne de fapt în picioare după 10 ani de preşedenţie a celui mai reformator preşedinte al româniei ? Pentru că dacă după plecarea lui sau în timpul ultimului an de prezidenţiat, totul se dărîmă ca un castel de cărţi, atunci totul a fost în zadar.

Rezultanta este că avem conducătorii pe care noi îi merităm pentru că nu vrem să înţelegem democraţia, libertatea, justiţia şi acceptăm mita cu seninătate pentru că, nu-i aşa, capul plecat sabia nu-l taie.

Rog pe ultimul locuitor al ţarii să stingă lumina !

5 comentarii

Din categoria Greata cotidiana