Să mă scuzaţi, dar românii sunt buni şi omenoşi de două ori pe an.
Două săptămâni înainte de Paşti şi două săptămâni înainte de Crăciun.
Cam la asta se rezumă toată treaba.
Televiziunile abundă de momente lăcrămoase în care câte o familie cu 5 – 10 copii care trăiesc sub limita sărăciei sunt ajutaţi de „oameni de bine”.
Bă, e bine că sunt ajutaţi! Dar sunt ajutaţi şi atât. Nimeni nu face câte un follow-up la treaba asta, să vadă ce fac copiii ăia cum se descurcă sau dacă se mai duc la şcoala.
Ne-am făcut datoria. Gata în faţa ierarhiei superioare suntem absolviţi. Nu mai vrem să ştim de urmări.
Ipocrizia română este în aceste momente la cote maxime. Toţi, brusc, sunt buni, toţi sunt miloşi la fel de brusc.
Uite, până şi justiţia e mâloasă (sau miloasã), maimuţa aia de Becali a ieşit din pârnaie pentru că a scris diverse chestii despre biserică, sau George Copos a scris cinci lucrări ştiinţifice (”5 activități de redactare de revistă și la 8 activități moral-religioase”). In pârnaie nene!
Hai să fim serioşi atât cât putem în aceste zile, nici Becali nici Copos nu au ieşit pe bune căci dacă chestia asta ar fi fost serioasă Biblioteca Centrală Universitară ar fi plină de puşcăriaşi care să scrie lucrări de istorie, artă şi filozofie. Pentru că dau mai bine la presă.
În final, noi ăştia canapelistii, constatăm fără stupoare că suntem traşi în piept pentru a nu ştiu câta oară şi tot pentru a nu ştiu câta oară ne jurăm că nu mai votăm. Şi totuşi o să o facem odată şi încă o dată şi încă o dată.
Iar Becali, Copos şi alţii ca ei vor râde. De noi.
Muriţi !
Tarot Politic 