De ieri, de când a vorbit Liiceanu în faţa comisiei LIBE a Parlamentului European, au început să curgă valuri de osanale şi lături.
Nimic neobişnuit. Ce m-a făcut să râd însă era tonul de bocitoare de cimitir a celor pro, ce vreţi voi, PSD, Dragnea, Grindeanu, Putin, și care toţi, la unison, aveau un singur CD cu o singură melodie, care se cheamă „ruşinea de a ne spăla rufele în public“.
Apelând la citate care să te lovească la corazonul naţional gen „Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări“ – Mircea Eliade. Până la urmă, nici măcar nu e departe de adevăr.
Şi cum dracu’ să nu îţi fie ruşine în momentul în care ai deputaţi nişte pitecantropi mononeuronali, care ştiu un sigur lucru: că sunt la putere, ca atare fac ce vor ei.
La o simplă înşiruire de nume – Cătălin „scot AKM-ul pe stradă“ Rădulescu, Corneliu „sunteţi depăşită de situaţie, domnişoară“ Bichineț, deputat PMP sau Valentin „lupta împotriva burghezo-moşierimii din anii ’50“ Boboc, constaţi că, de fapt, da, domnule, îţi poate fi ruşine şi să vrei să zici că nu aparţii acestei naţii.
În Italia mijlocului de secol al XIX-lea, Cesare Lombroso a enunţat teoria care considera criminalul că are înnăscută tendința spre infracțiune, tendință observabilă în trăsăturile fizice ale feței.
Acum, uitaţi-vă niţel la ăştia, nu e aşa că se poate aplica liniştit darwinismul social pe exemplarele care sunt în parlament? Nu vi se pare că parlamentul de acum este o încununare a incompetenţei şi a prostiei care au zăcut în adormire sute de ani în poporul ăsta?
Nu poţi să nu râzi când vezi că ăia care fac legile în România au două calităţi: sunt analfabeţi funcţionali şi sunt, în general, hoţi. Cu rare excepţii, în parlamentul român cam toţi sunt aşa. Şi apoi cum dracu’ să infirmi teoriile lui Lombroso dacă te uiţi la ei? Cum?
Dacă nu sunt libidinoşi, au o privire pierdută undeva în neant ,dar vin la tine şi, cu tupeu, îţi spun: Bă, eşti prost!
Altfel de ce te-ai enerva? De ce să îţi piară ţie o sumedenie de neuroni când se poate atât de simplu să părăseşti ţara asta trântind uşa şi lăsând un bileţel pe masă la aeroport pe care scrie „ultimul să stingă lumina în ţară când pleacă“?
Trist e că becul deja pâlpâie, iar eu nu mai am de mult dorinţa să fiu iarăşi carne de tun, aşa cum am fost în ultimii 27 de ani de democraţie originală a celor care au muncit şi nu au gândit niciodată. Se pare că la fel au făcut şi în ziua de 11 decembrie.
P.S – Supliment de lectura – Acești bizari care ne guvernează. E cu poze.