Lingai

Voi ăştia care vă miraţi că onorata primărie e pupată în cur, nu vă mai miraţi! Pentru că nu aveţi de ce!
Dacă sunteţi curioşi, o să observaţi că pupatul în cur e un sport naţional de la Burebista încoace.

Hai să luăm ultimele două cazuri de săptămâna ăsta, ăla cu profesoara Tunegaru şi pe cel cu sigla.

În primul rând nu se pomenea de primăriţa, iar în al doilea rând primăriţa, ea, ca fiinţa raţională (ceeace nu este) nu era ea cea care a ales sigla.

Şi în primul şi în al doilea caz, lezmajestatea a acţionat prin proxy.

Dacă prima dată era vorba de un om, probabil numit politic la ISMB (nu că v-aţi fi aşteptat că guvernul Ciolos să cureţe sistemul) în al doilea caz e vorba de serviciul de relaţii cu mass media (mă rog, ce o fi însemnând ăsta).

Iar aici trebuie să fiu avocatul diavolului şi să întreb – Bă, voi chiar credeţi că Firea, din Voluntari, dinte peşti de sticlă şi kitsch, s-a apucat să le dea ordine ălora şi să înţeleagă ce înseamnă un logo? Nu cred ăsta.
În schimb ştiu că există destui mici masturbatori care cred că se evidenţiază pozitiv pentru că, da, dom’le le-au tras’o ăstora frumoşi şi liberi.

Nu, ăia de au semnat cele două comunicate, nu sunt, neapărat, unealta moliei de Gabriela Firea! Eu cred că au făcut-o voluntar ca să e evidenţieze. De ce? E simplu, sunt ciutaci. Adică un fel de lingăi care cred că se vor evidenţia dacă pupă curul şefului.

Cam cum e Victor Ciutacu care după ce s-a scuipat la propriu cât şi la figurat cu Băsescu îl cheamă apoi să se pupe cu el pentru că, nu e aşa, servim patria!

Aşa că nu vă mai oripilaţi şi nu vă mai miraţi, lingăii sunt peste tot iar inamicul, ăla adevărat, habar nu are că e pupat in cur!

Copiii baronilor vor fi baronii copiilor noștri

Serios, eu cred că noi trebuie să îi lăsăm să guverneze, să îi lăsăm să facă ce vor ei, iar noi, noi să ne vedem de treabă, să nu facem afaceri cu statul, să nu facem afaceri cu clienţi români şi mai ales să nu ne pese. Mai apoi, la sfârşit, să ne cărăm dracului de aici pentru că nu a mai rămas nimic după ei.

Statul sunt ei, o ceată de hoţi, de șpăgari, de mitomani şi mai ales de viespi care invadează stupul de albine.
Noi, ăştia care încă mai producem ceva, nu ar mai trebui să producem nimic pentru România, nu ar mai trebui să producem nimic pentru statul român, nimic din care acelaşi stat şi-ar lua taxe şi impozite.

M-am săturat să tot plătesc baroni locali şi festivaluri făcute ca să le dea pâine şi circ celor care nu produc nimic, celor care se hrănesc de pe urma taxelor mele.

M-am săturat de voi şi m-am săturat de egalitarismul ăsta fals pe care vreţi să îl impuneţi aleatoriu nouă, nu vouă, pentru că voi nu vreţi nimic moral, vreţi să fiţi liniştiţi şi să vă vedeţi cu buzunarele pline fără să daţi socoteală nimănui.

Muriţi cu toţii pentru că nu aveţi ceva mai bun de făcut şi abia apoi vorbim despre ţara asta. Până atunci, până când voi nu veţi dispărea, orice discuţie este golită de sensul ei.

Muriţi!

Pitecantropi 2017

De ieri, de când a vorbit Liiceanu în faţa comisiei LIBE a Parlamentului European, au început să curgă valuri de osanale şi lături.

Nimic neobişnuit. Ce m-a făcut să râd însă era tonul de bocitoare de cimitir a celor pro, ce vreţi voi, PSD, Dragnea, Grindeanu, Putin, și care toţi, la unison, aveau un singur CD cu o singură melodie, care se cheamă „ruşinea de a ne spăla rufele în public“.
Apelând la citate care să te lovească la corazonul naţional gen „Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări“ – Mircea Eliade. Până la urmă, nici măcar nu e departe de adevăr.

Şi cum dracu’ să nu îţi fie ruşine în momentul în care ai deputaţi nişte pitecantropi mononeuronali, care ştiu un sigur lucru: că sunt la putere, ca atare fac ce vor ei.

La o simplă înşiruire de nume – Cătălin „scot AKM-ul pe stradă“ Rădulescu, Corneliu „sunteţi depăşită de situaţie, domnişoară“ Bichineț, deputat PMP sau Valentin „lupta împotriva burghezo-moşierimii din anii ’50“ Boboc, constaţi că, de fapt, da, domnule, îţi poate fi ruşine şi să vrei să zici că nu aparţii acestei naţii.

În Italia mijlocului de secol al XIX-lea, Cesare Lombroso a enunţat teoria care considera criminalul că are înnăscută tendința spre infracțiune, tendință observabilă în trăsăturile fizice ale feței.
Acum, uitaţi-vă niţel la ăştia, nu e aşa că se poate aplica liniştit darwinismul social pe exemplarele care sunt în parlament? Nu vi se pare că parlamentul de acum este o încununare a incompetenţei şi a prostiei care au zăcut în adormire sute de ani în poporul ăsta?

Nu poţi să nu râzi când vezi că ăia care fac legile în România au două calităţi: sunt analfabeţi funcţionali şi sunt, în general, hoţi. Cu rare excepţii, în parlamentul român cam toţi sunt aşa. Şi apoi cum dracu’ să infirmi teoriile lui Lombroso dacă te uiţi la ei? Cum?

Dacă nu sunt libidinoşi, au o privire pierdută undeva în neant ,dar vin la tine şi, cu tupeu, îţi spun: Bă, eşti prost!

Altfel de ce te-ai enerva? De ce să îţi piară ţie o sumedenie de neuroni când se poate atât de simplu să părăseşti ţara asta trântind uşa şi lăsând un bileţel pe masă la aeroport pe care scrie „ultimul să stingă lumina în ţară când pleacă“?
Trist e că becul deja pâlpâie, iar eu nu mai am de mult dorinţa să fiu iarăşi carne de tun, aşa cum am fost în ultimii 27 de ani de democraţie originală a celor care au muncit şi nu au gândit niciodată. Se pare că la fel au făcut şi în ziua de 11 decembrie.

P.S – Supliment de lectura  – Acești bizari care ne guvernează. E cu poze.

Ruine

Rovana Pb, Cristian Busoi, Adrian Nastase, Liviu Dragnea, Traian Basescu,  Mugur  Isarescu, Ion Ilescu, Teodor Melescanu, Calin Popescu Tariceanu, Ecaterina Andronescu, Serban Nicolae, Alina Gorghiu, Ludovic Orban, Eugen Bejenariu, Ana Birchall, Mircea Dusa, Florin Iordache, Natalia Intontero, Marius Manolache, Rodica Nassar, Bogdan Niculescu Duvaz, Constantin Nita, Ninel Peia, Victor Ponta, Catalin-Marian Radulescu, Adrian Solomon, Anghel Stanciu, Radu Stroe, Madalin Voicu, Varujan Vosganian, Andrei Gerea, Eugen Durbaca, Mircea Banias, Catalin Beciu, Raluca Turcan, Adriana Saftoiu, Eugen Nicolăescu, Sulfina Barbu si ar mai fi multi altii, dar care acum sunt putin ocupati cu DNA.

Ăştia sunt toţi care vor participa într-un interval de timp mai apropiat sau mai îndepărtat la o întâlnire în cadru intim cu ambasadorul Germaniei, domnul Alzheimer, şi cu cel al Marii Britanii, domnul Parkinson. Ăştia sunt stâlpii mici şi, deşi ai politicii din România, dacă nu sunt ei în frunte se duce dracului totul. Dacă nu sunt ei în frunte nu trebuie să fie altcineva în frunte pentru că strică tradiţia de milenii a partidului.

Până la urmă e simplu, nici un partid clasic nu vrea să se reformeze, să aducă oameni noi, iară dacă îi aduce îi ţine sub papuc ca să nu strice corola politică a partidului. La cele noi e mai simplu, trebuie să se definească uşor politic, până la urmă ce vor să facă, cum vor să facă şi cum au de gând să facă, nimic mai simplu.

Toţi urlă la ananghie că vor schimbare, numai că nu o şi fac, pentru că a schimba înseamnă a îi lasă pe cei de mai sus fără obiectul muncii. Şi ce faci cu un om care toată viaţa sa nu a făcut decât politică şi brusc se trezește că e irelevant? Îl arunci la gunoi? Nu, în reciclezi şi îi dai o sinecură.

Ultimul care stinge lumina după ce ăştia toţi vor fi murit natural va fi declarat erou al naţiunii, până atunci nu va mai rămâne nimeni să îi asculte şi vor striga în gol.

Muriţi!

Atât!

De ce nu am sa semnez petitii online

Mai toată ziua de azi am fost pe drumuri, am încercat să prind urgia albă din urmă şi până la urmă am renunţat şi am mâncat nişte mici pe Dealul Negru la Dedulesti, aşa că m-am uitat din când în gând pe Facebook să văd care mai e scorul şi minutul între forţele răului şi forţele binelui şi care dintre ele verticalizează mai bine.

Până acum se pare că răul înfrânge având în vedere că opoziţia există dar e lejer inexistentă, iar cealaltă opoziţie, cea de pe facebook, nu prea are prea multe pârghii să lupte cu capul doi al dragonului (e o trimitere la un banc căutaţi-l nu vi-l spun).

Dar aici greşesc pentru că aşa ajung la ce voiam să spun. Opoziţia de pe facebook are ca pârghie în lupta cu dragonul cu trei capete la îndemâna, petiţia. Dar nu oricum, ci cult, intelectual, cu fineţe, cu acces la internet şi mai ales cu mute click-uri. Da, doamnelor şi domnilor este vorba de petiţia on-line.
Şi cum mă uitam eu pe time-line-ul de pe Facebook am văzut, că dintr-o dată toată lumea semna o petiţie pentru demiterea lui Victor Ciorbea, sclavul, sluga sau ilotul PSD-ului, căci deh trebuie să achite şi el nişte credite restante. Lacrima.

Nu am să semnez petiţia aia, aşa cum nu am semnat până acum nici o altă petiţie online.
Pentru că este inutilă.
Pentru că nu va avea efect.
Pentru că nimeni nu vă băga în seamă dacă semnaţi petiţii online.

Singurii, şi acum aştept ca să se reverse asupra mea căldarea de injurii, dar absolut  singurii care au înţeles schema cu petiţia, ajutaţi sau nu, sunt cei de la Coaliţia pentru Familie. Da, ştiu, sunt rău, dar nu aţi văzut cum s-au înghesuit partidele să se dea cu ei? Erau totuşi trei milioane de oameni. PSD a dat-o la întors, PNL a semnat cu ei un protocol, PMP a zis că da, să vedem ce o să facem, iar USR, erau ca balaurul cu două capete de data asta. Capul care vorbea franceză zicea că da domnule e ok cu CpF în timp ce balaurul cu capul care care vorbea în română intelectuală o dădea de garduri la întrebări clare.

Petiţiile online sunt că batista pusă pe ţambal, gata, s-a terminat joaca, singurul mod de protest este ăsta. Păi nu este. Dar nah să treacă timpul şi poate vă veniţi în fire şi veţi înţelege că rolul opoziţiei civile nu este să stea pe facebook, în spatele unui ecran pe o canapea şi să i se pară că i se cuvine să fie ascultată. (aici vă spun foarte elegant că de canapelisti, părelnici şi misecuvinisti mi s-a acrit).

Altfel toate bune, lumea, inclusiv eu, se amuză la vreo greşeală gramaticală uitând să citească monitorul oficial să vadă ce grozăvii a mai făcut clica lui Liviu Dragnea.

Atât.

P.S. Să se consemneze vă rog că singurul deputat rom din parlamentul României, Petre Florin Manole face cele mai bune bancuri din anii 80 pe Facebook.

Despre Tănase Sotirescu si programul de guvernare al PSD

E deja 5 AM şi simt cum va începe iarăşi o nouă zi în care Dragnea îşi va flexa muşchii la cam toată lumea pe care o va întâlni. Problema e că el îşi va flexa muşchii doar la el pe palier pentru că pe restul scării numite uniunea europeană, România va ocupa ca de obicei, alternativ cu Bulgaria, subsolul sau demisolul. Căci aşa e în politică şi economie.

Altfel am încercat să citesc şi eu ce e scris în programul de guvernare a guvernului Grindeanu iar după parcurgerea a vreo trei capitole şi două beri am înţeles că acolo la PSD ori au o imaginaţie bogată ori nu o au deloc. Paginile pe care numai Liviu Dragnea le cunoaşte par a fi extrase, lejer, cu copy paste, de pe site-ul referate.ro.

Dacă parcurgi liniştit promisiunile PSD îţi dai seama că de fapt ţara asta a stat până acum pe un munte de bani şi uite că nimeni nu a vrut să îi cheltuiască. Sună frumos dar nu prea e aşa, dar ce mai contează acum când vor mări salariile bugetarilor, tuturor bugetarilor nu numai profesorilor şi/sau medicilor.

De ajuns aici, de ajuns la această majoritate ar trebui să mulţumim în primul rând liberalilor care mândri nevoie mare şi lejer frustraţi că nu mai sunt la guvernare au născut celebra strutocamila numită USL. Şi să nu uităm încă un lucru, sclavi ca Victor Ciorbea au revenit la viaţa politică din comă uitării tocmai PNL-ului conus de către Crin Antonescu. Acelaşi Crin Antonescu care ulterior şi-a dat seama că a PNL a fost folosit. Dar prea târziu, căci aşa se întâmplă dacă te laşi pe mâna unui Victor Ponta & acoliţii.

Pe ici pe colo, mai ales pe la câţiva fani PSD citesc diverse grozăvii şi despre cum miniştri ăia, prezentaţi ieri şi de care bula facebook a râs de ei, sunt buni şi că ce frumos ar fi fost că pe 12 decembrie să iasă PNL, că deh ei sunt principalii învinşi, şi să citească discursul înfrângerii şi Alina Gorghiu să stea cu o ramură de măslin în mână. Chestie care nu s-a întâmplat şi că de fapt de asta Liviu Dragnea e aşa decis să îşi flexeze muşchii pe palierul lui.
Parţial aici e o jumătate de adevăr pentru că, da, nu am auzit nici un liberal, post alegeri, să iasă şi să spună: Am pierdut, am învăţat ceva din asta, lupta continuă în opoziţie, hai să vedem ce e de făcut, felicitări învingătorilor. Cealaltă parte de adevăr e puţin mai dureroasă pentru orice susţinător al PSD care încă mai posedă un număr par de neuron şi mai mare ca doi, Dragnea este tipul de Tănase Sotirescu poreclit Scatiu – un fost arendaș mitocan și hoț devenit mare proprietar de pământ, nepot de vătaf, ales deputat în trei legislaturi, ăsta e Dragnea, un parvenit care în momentul în care şi-a dat seama că Victor Ponta poate fi săpat a făcut-o fără nici un fel de jenă încă dinainte de celebra cădere din noiembrie 2015, atunci a fost numai încununarea activităţii sale şi începutul regnului.
Iorga spunea – Lingușirea este plată anticipată a trădării care ți se pregătește, păi fix aşa s-a întâmplat.

Acum, Tănase Sotirescu zis Scatiu este singurul om din România care cunoaşte programul guvernului şi este înconjurat de linguşitori, nu va trece mult timp şi vor apărea trădările. Şi da, ne aşteaptă zile interesante.

A înviat ăsta micu.

A înviat ăsta micu cu ocazia prezentării echipei teleormănene a premierului Drag.. aşa, Grindeanu.

Şi pentru că a înviat sa pun o poză pentru uzul acestui guvern.

Lasă-ne să intrăm, Gigicule!

„Câteva sute de persoane, în cea mai mare parte pensionari, s-au aşezat la porţile cimitirului şi au început să-i înjure pe agenţii de securitate care păzeau porţile ferecate: „Daţi-ne drumul, mă, boilor, să-i putem aprinde o lumânare la cap. Ce, v-a plătit puturoasa aia de fie-sa? S-a găsit ea să nu ne lase pe noi, care am fost şi la Amza Pellea, şi la Dan Spătaru… S-o vedem pe unde intră, că noi stăm aici “. (de aici)

Cam aşa stă acum lumea la moartea presei române. Şi tot cam cum s-a întâmplat vineri, tot aşa reuşesc unii să o îngroape. Seara, la oră de maximă audienţă. Iar după îngropăciune se trezesc viteji, a doua zi şi încep să facă dezvăluiri incendiare, să dea ştiri bombă şi să detoneze grenade de presă.

Şi cum există un campionat naţional al aruncării cu căcat în ventilator, nu se putea ca cei de Realitatea TV să nu participe la el. Pentru că face bine la ten pe de o parte iar pe de altă parte Antena 3 are deja nişte puncte avans.

FOST TIRAN: Cam de pe la ora asta sunt dispus bine de tot. Am acceptat cu plăcere, pentru a vă face de râs.

MODERATOR: Cu toată stima, vă detest.

FOST TIRAN: Ce coincidenţă fericită! Şi eu vă detest.

MODERATOR: Eu doar ca fost tiran vă detest. Ca om îmi sunteţi foarte simpatic. (de aici)

Şi cum p(r)ostul condus e către Cozmin (nu Cosmin) Guşă, mândrul consilier politic al lui Mircea Geoana (aţi râs nu e aşa?) a decis să participe la etapa asta nu putea scăpa de rezultatele acţiunii.

Au dat cu rahat în ventilator şi şi-au furat-o.

„Lasă-ne să intrăm, Gigicule! “, s-a mai strigat fără niciun folos, iar după ce bătrânul a reuşit într-un final să pătrundă în cimitir, mulţimea a ţinut să-şi facă publică opţiunea în dispută dintre Oana Zăvoranu şi unchiul său. S-a scandat ca pe stadion: „Gi-gi-cu! Gi-gi-cu! “.

Gigicu nu i-a lăsat să intre şi atunci s-au apucat să scrie pe facebook diverse.

În general ceea ce se vede, nu mai este jurnalism ci un soi de muncă în care tu angajat trebuie să spui ce îţi zice ăla care te plăteşte. Şi dacă te plăteşte tu joci după cum îţi cânta.

În fine, episodul de acum câteva zile nu face decât să îmi întărească imaginea de zombi a presei române. Dar un zombi elegant aşa cam ca Rareş Bogdan şi mitocan cam ca Lingăul sau Mircea Badea.

Paiul din ochi este prea mic şi aproape invizibil şi nu jenează la vedere

Subiectele săptămânii care tocmai se încheie glorios azi nu au fost parlamentarii care se chinuie să scape de DNA şi nici declaraţiile scandaloase ale lui Călin „X! Neveste” Popescu Tăriceanu, ci mult mai importantă bătaia pe care a primit-o o femeie în tramvai pentru că fuma, pardon vapa.
Pensionari viguroşi au bătut-o.
Şi de aici discuţiile au început să curgă. Că vapat-ul nu face rău nimănui, că ăia sunt nişte nebuni.
În fine, adevărul este undeva pe la mijloc.

În primul rând, se poate constata că deschiderea graniţelor nu a ameliorat comportamentul românilor de rând, preluând din Occident nişte modele de comportament care să fie aplicate în ţara asta.
În general, te adaptezi culturii în care te afli şi aplici regulile de convieţuire pe care majoritatea le respectă în cultura şi societatea în care trăieşte. Nu a fost şi cazul „doamnei” care dorea neapărat a dea cu miros de mere în jurul său. Da, poate că nu face rău nimănui, dar dacă regulile de bun-simţ spun să nu o faci, le aplici. E simplu. Poate că ar trebui făcute mai des campanii de sensibilizare socială, de genul celei de la defunctul post de radio Guerrilla, care arată că într-o ţară normală nu se scuipă pe jos şi aşa mai departe. Dar cine mai are timp de asta? Cine mai vrea să se uite în oglindă şi să spună că da, noi, românii mândri şi bravi care ne tragem din daci şi din romani, nu avem, uneori, o brumă de civilizaţie. Civilizaţie care, în ciuda aparenţelor, apare spontan în momentul în care trecem de graniţa României. A, stai, că acolo au şi amenzi care sunt şi date. Şi sunt mari şi are şi cine să le aplice şi nu ţine chestia cu „Știi cine sunt eu?” sau „Lasă că dau eu un telefon şi ai să vezi tu!”

Apoi să nu uităm ceva: pensionarii de azi sunt ăia care în 1990 aveau 35-50 de ani.

Păi, nene, ăstora li s-a răsturnat tot sistemul de valori în decembrie ’89 şi mai apoi au trăit tranziţia aia şchioapă a anilor ’90. Hai să nu ne mai ascundem după deget – parcă ultima încercare de mineriadă a fost numai în 1999. Deci numai acum 16 ani. Toţi ăştia au trăit într-un sistem în care statul le asigura totul şi s-au trezit brusc într-o lume în care fie trebuiau să îşi pună mintea la contribuţie, fie trebuiau să se descurce. Apoi privatizările făcute absolut aiurea şi multe alte chestii din anii următori i-au ţicnit, nene.

Călătorind cu autobuzul ceva mai des decât mulţi dintre voi (#300), cei care citiţi rândurile astea, am constatat că pensionarul se poşetează lesne pentru un loc în mijlocul de transport, apoi RATB-ul este un soi de etuvă socială în care violenţa poate izbucni din absolut orice. De la statul în faţa uşii şi până la „De ce te împingi, domnule, în mine?”, atunci când şoferul consideră că trebuie să pună o frâna bruscă şi fără rost.

Şi atunci ne mirăm că sexagenarii sunt violenţi şi sunt un soi de Bruce Lee cu plasa de cartofi, care se bat pentru un loc în tramvai.

Răsturnarea valorilor din 1990, „IMGB face ordine”, „Iliescu apare, soarele rasare” şi rezistenţa la schimbare au dus la situaţia de genul ăsta.

Vinovați? Nu există – sau cel puţin nu putem pune acum degetul pe ei. E simplu, pînă la urmă trebuie să vrem să ne schimbăm, nu ne forţează nimeni. Dar dacă nu ne schimbăm mentalitatea şi atitudinea, nici să nu mai fim scandalizaţi când alţii cu ceva mai multă civilizaţie în spate râd de noi. Căci, în fond, de asta suntem buni majoritatea – să ne scandalizăm când presa de prin alte părţi ne arată copacii din faţa noastră, pentru că paiul din ochi este prea mic şi aproape invizibil şi nu jenează la vedere.

Vânare de vânturi

Astăzi vroiam să scriu ceva despre stânga – dreapta sau despre dreapta – stânga şi cum ele sunt fix invers în România pentru că îmi adusesem aminte de o discuţie avută cu amicul de la Sociollogica despre asta. Cum îi explici unui jurnalist străin care ştie ce înseamnă stânga şi dreapta cum este repartizat acest aspect in spectrul politic în România după ce a văzut sloganele electorale ale celor doi candidaţi la preşedinţie la alegerile prezidenţiale din 2014.

Dar nu am să o mai fac pentru că am văzut o ştire în care un membru al CNA – Valentin Juncan pre numele lui, propus de către PDL, scrie o scrisoare deschisă (boala tuturor care au ceva de spus despre nimic) în care: Atrage atenția asupra situației financiare a televiziunilor și propune instituirea unui Fond audiovizual.

Ca un adevărat om de dreapta, el reuşeşte performanţa să scrie negru pe alb că vrea să impună o taxă firmelor (evident este o măsură de dreapta) pentru ca televiziunile private să supravieţuiască.

Acum nu ştiu foarte exact care sunt criteriile de alegere pentru oamenii care sunt numiţi politic în partide, ţepe au luat au toate partidele din România de la PSD până al România Mare, dar se pare că este imperios necesar un test de cunoştinţe generale despre teorii politice înainte de a fi numit politic în vreo funcţie.

Şi nici măcar nu ar fi prima dată când se întâmplă asta – uitaţi-vă la Tăriceanu, e din acelaşi aluat (şi nici măcar nu îl poate invoca pe Prinţul Roşu pentru că habar nu are cine e).

Lipsa culturii politice şi lipsa doctrinelor îşi face auzită prezenţa mai mult ca oricând acum. De la PDL care a trecut, atunci când Traian Băsescu era şeful partidului, de la Internaţionala Socialistă la PPE şi până la micimanul ăsta numit Juncan face să apară specimene care te fac să te întrebi la ce e bună doctrina politică în România.

În fond la nimic!

Doctrina e o chestie bună de fluturat în faţa unui electorat care e cât de cât avizat, atâta timp cât îl poţi prosti pe faţă şi îl poţi face să te voteze. Altfel, e o “Vânare de vânt” vorbă lui Bob Dylan.

In tot acest timp cel mai discutat eveniment al zilei de ieri a fost cel în care o femeie care dorea neaparăt sa vapeze în autobuz a fost bătută de catre niste pensionari mai vigurosi decit prevede legea. România mereu surprinzatoare !